De fiecare data cand incercam sa adormim, lucrul la care ne-am putea gandi nu este ce se intampla cu noi in timpul somnului, ci doar noua zi care va urma si odihna pe care o acordam organismului dupa o zi de lucru.
Activitatea organismului se modifica in timpul somnului. Activitatea cerebrala inregistreaza o intensificare a proceselor ce pregatesc organismul pentru trecerea in starea de somn. Temperatura corpului se modifica, respiratia devine mai lenta si mai profunda, iar muschii se relaxeaza. Relaxarea musculara generala este perceputa de creier intr-o maniera gresita astfel incat acesta trimite impulsuri traduse prin spasme musculare la nivelul extremitatilor.
Aceste spasme ce se produc adesea inaintea intrarii in starea de veghe se numesc spasme hipnice si apar in momentul in care corpul se afla intr-o pozitie incomoda sau a fost suprasolicitat in timpul zilei, fiind adesea asociate cu senzatia de cadere in gol.
Somnul propriu-zis presupune modificari metabolice si psihice ce urmeaza de obicei doua stadii: primul este REM (Rapid Eye Movement) iar cel de-al doilea NREM (Non-Rapid Eye Movement) fiecare cu un set distinct de caracteristici psihologice, neurologice si fiziologice. Spasmele hipnice pot aparea si in stadiul REM al somnului; este momentul in care apar visele iar activitatea voluntara musculara se opreste scazand complet tonusul muscular. Frecventa lor in timpul noptii este mica, insa in cazul privarii de somn sau in insomnie ele se pot intensifica.
In cazul in care spasmele hipnice sunt cauza lipsei de odihna pe timpul noptii si se repeta nopti la rand, ele pot traduce o boala numita mioclonia nocturna sau tulburarea de miscare periodica a membrelor (Periodic Limb Movement). Insa cauza principala a acestor tulburari motrice nu o reprezinta spasmele hipnice. Studii clinice au demonstrat faptul ca acestea sunt corelate cu boli precum boala Parkinson sau narcolepsia.
Alta teorie explica acest spasm ca reactie a corpului la intrarea in somn la fel cum se intampla cand organismul moare. Spasmul hipnic este un reflex ce incearca sa mentina functionalitatea corpului, de aceea creierul percepe intrarea in somn ca pe o situatie in care corpul trebuie stimulat, incercand sa-i mentina integritatea.
Dar exista si alte situatii in care spasmul hipnic poate interveni; de exemplu, la trezire. Se intampla mult mai rar, insa pot fi afectati nervii ce inerveaza muschii si produc adesea fenomene auditive. Cele din urma sunt cunoscute ca Auditory Sleep Start. Se produc la trezire si sunt acompaniate de sunete puternice precum pocnituri ce nu par a avea o sursa externa, din mediu.
Studii asupra somnului releva faptul ca spasmele hipnice afecteaza aprox. 10% din populatie, 80% fiind ocazional afectata, iar 10% dintre persoane nu au avut aproape niciodata astfel de experiente.
Mai nou, spasmul hipnic a fost si sursa de inspiratie principala a unui film al anului 2010, "Inception", prin simularea efectului pe care il are asupra unei persoane care viseaza, pentru a o trezi. In scenariu, stimulul de trezire este reprezentat ca o lovitura si este descris asemanator cu spasmul hipnic. O serie de astfel de lovituri, precum senzatia contactului cu apa inghetata, sunt folosite pentru a-i trezi pe cei ce visau, la intervale de timp precise.
Bibliografie:
1. Mary Brophy Marcus, Psychological Disorders - Sleep Disorders, p. 59
2. http://www.sleephomepages.org/sleepsyllabus/fr-d.html
3. http://en.wikipedia.org/wiki/Hypnic_jerk
4. http://www.wisegeek.com/what-is-a-hypnic-jerk.htm
5. http://www.entpop.com/mental-health/6371-2.html
| < Anterior | Urmator > |
|---|
