Viata se masoara pentru unii nu in zile, ore sau ani matusalemici, ci in sesiuni localizate strategic iarna sau vara. Sesiunea e un fel de ‘gaura neagra’ cu durata de viata de 3 saptamani (sau chiar mai mult), in care creierul tau, imbibat in tot felul de lichide dubioase, aparent miraculoase, dar de fapt inductoare ale mortii neuronale, e obligat dintr o data sa functioneze la randamentul de 100%( sigur si probabil, 100 e cifra magica si utopica a sesiunii).
Asa ca, peste noapte, trebuie sa te dai de 3 ori peste cap si sa te transformi intr un fel de zombie la scara mica, inconjurat de munti de carti, tahicardic, in venele caruia nu mai curge de foarte mult timp sange, ci cafea. Langa mormanul de carti si foi xeroxate, vegheaza galbena si zambitoare, singura ta legatura cu lumea exterioara (a carei menire e sa fie sign in sau sign out), un fel de metoda extraordinara de a ti pastra contactele sociale si in sesiune si de a primi vesti despre examenele tale, care se modifica cu viteza ametitoare :’ba joi, ba vineri, ba la sfarsitul sesiunii sau mai bine …maine’.Ce pot spune ?! in aceasta perioada, lucrurile merg rar conform planurilor.
Sesiunea e si o sansa minunata de socializare cu ‘vanatorii de cursuri’, adica acei oameni aparent necunoscuti, care dintr o data stiu unde locuiesti, ba mai mult stiu chiar si numarul cursurilor pe care le ai in dotare si care sunt acum foarte ravnite(Daca nu ai carte, nu ai parte)
Viata in sesiune e interesanta. Holurile miros mereu a cafea, e mai multa liniste, se spala vase cu o frecventa crescuta comparativ cu alte perioade ale anului, iar oamenii, in timp ce si fumeaza tigarile la capatul holului, arata ca dupa pototpul biblic al lui Noe.
Totusi, in multitudinea de muritori de rand, mai sunt si oamenii speciali, aceea pentru care sesiunea nu inseamna nimic, poate doar o perioada in care sunt inconjurati de anxiosi, deprimati, stresati. In timp ce unii se chinuie sa inteleaga misterele placilor insurubate, a protezelor bipolare sau teoria pionefrozei, pentru unii viata se rezuma la a avea sarm (citat) si a fi pasionat de simfonii, pentru ca o nota de trecere sa apara in carnet. E si asta probabil o viziune asupra problemei, dupa cum zicea cineva :’Ce va stresati, fetelor ? ca nu merita’
Oamenii in sesiune se transforma. Sunt nervosi, egoisti, suspiciosi, sufera de teoria conspiratiei care , din pacate, devine uneori si reala, stau in grupulete de halate albe si asteapta examenul, au pierderi spontane de memorie, mananca mult, vorbesc la telefon si tipa, plang sau aleg varianta 2 a optiunii adrenergice ‘lupta si fugi’ adica fuga de la examen. Toata lumea e familiarizata cu acest scenariu, mai tare decat orice reality-show, pentru ca in lumea celor care au sesiune nu exista reguli ce te ajuta sa castigi meciurile, aici , la sfarsit nu castigi 50.000 de euro si pleci in Tahiti, aici ,in final, iti numeri ranile provocate de razboaie si neuronii distrusi, intri o saptamana in vacanta si apoi trebuie sa fii iar available sau semi-available (dupa posibilitati).
Spor !
| < Anterior | Urmator > |
|---|
