A fost nevoie de Laennec pentru ca medicina sa aiba un stetoscop. Trecusera deja 2000 de ani de la prima auscultatie directa a lui Hipocrat, cand Rene Laennec era studentul Dr Jean –Nicolas Corisart, fondatorul semiologiei franceze. In 1816, Laennec, doctor tanar si timid, trebuia sa examineze regiunea precordiala a unei tinere paciente suspectate cu o boala cardiaca. Pudic fiind, Laennec a evitat auscultatia directa, sustinand ca "fiind inadmisibila pentru varsta si sexul pacientului".
Gandindu-se la o solutie, a infasurat 24 de foi de hartie sub forma unui cilindru, plasand un capat pe pieptul pacientei si celalalt la urechea sa. A fost surprins sa constate ca sunetele erau transmise perfect, ba chiar mai mult, erau amplificate si clare. Pornind de la aceasta, Laennec si-a proiectat primul instrument pentru auscultie, numindu-l stetoscop, dupa grecescul stetos=piept, scopos = a vedea.
Folosindu-si talentul de tamplar. Laennec si-a deschis propriul sau atelier unde si-a confectionat stetoscopul - un cilindru de lemn ce continea un tub ce avea 2 capete, unul auricular si celalat ptr auscultat plamanii. Ba mai mult, a creat o piesa conica ce putea fi atasata ptr auscultatia cordului. De atunci Laennec s-a dedicat studiului auscultatiei si afectiunilor toracice descriind pentru prima data notiuni precum "ral", "suflu" sau "egofonie". In 1826 moare de boala pe care a studiat-o cel mai mult – tuberculoza. Dar istoria dezvoltarii stetoscopului nu s-a incheiat, ci, din contra, cunoaste o panta ascendenta.
In 1828, Adolphe Piorry incorporeaza stetoscopului sau o piesa din fildes, folosita in scop de pleximetru. Cu timpul, stetoscopul sufera o serie intreaga de transformari: unele aveau cupa ovala pentru a ausculta mai bine in spatiile intercostale, altele erau prevazute cu o extensie unde se putea atasa un alt capat auricular – un fel de splitter folosit pentru examinarea impreuna cu studentii; au aparut stetoscoape destinate pacientilor instariti, confectionate din materiale mai scumpe iar altele purtau marca nationala: cele britanice erau gravate iar cele olandeze aveau cupa in forma lalelei regale. Cele cu lungime considerabila erau destinate pacientilor grav bolnavi iare cele foarte scurte si in forma de clopot erau folosite ptr auscultarea cordului fetal.
Stetoscopul monoauricular a fost folosit in exclusivitate pana la sfarsitul sec XIX/inceputul secXX. De fapt mai sunt inca folosite in unele tari, iar cele obstetrice sunt inca la mare cautare.
In 1852 Dr George Cammann a confectionat primul stetoscop biauricular utilizabil, caruia i-au fost aduse continue imbunatatiri: un sistem de mentinere in tensiune a bratelor, cupe interschimbabile, tuburi elastice din cauciuc, iar in 1884 Aydon &Smith au creat un stetoscop ale carui capete puteau fi folosite si pe post de garou sau sonda urinara – un adevarat gadget la vremea respectiva.
In 1900 Bazzi&Bianchi proiecteaza primul stetoscop cu diafragma, pentru o mai buna auscultatie a frecventelor inalte. Putin mai tarziu se lanseaza "western electric 3A", primul stetoscop atasat la un amplificator: volumul putea fi reglat si toate persoanele prezente la vizita puteau asculta – o enorma economie de timp!
In 1960, mai putin cunoscuti pentru aparate foto si laptopuri, cei de la Hewlett-Packard sparg piata lansand modelul Rappaport-Sprague, urmarind designul creat de Dr Howard Sprague si inginerul Maurice Rappaport. Stetoscopul lor a fost considerat unul dintre cele mai bune instrumente de auscultatie ale secolului XX.
Tot cam in aceeasi perioada, cardiologul David Littmann descria intr-un articol stetoscopul ideal. Acesta includea o cupa deshisa ptr frecventele joase si o cupa acoperita, pentru inalte, un resort pentru tensionarea bratelor si un tub flexibil ce putea fi pliat si transportat cu usurinta. Noutatea o reprezenta piesa de auscultat ce cuprindea ambele cupe – cea acoperita si cea deschisa. Prin designul sau simplu si eficient, Littmann a cucerit spitalele din SUA si apoi pe cele din Europa.
In zilele noastre, stetoscopul a devenit un simbol al medicului, ramanand un instrument la fel de necesar in diagnostic…iar restul e istorie.
| < Anterior | Urmator > |
|---|
