MedicalStudent.ro

Intr-un univers al carui statut e definit de contradictia dintre atributele static si expansiv, materia cunoaste o evolutie marcanta inca din momentul zero al existentei sale. Odata cu big-bang-ul, particulele elementare (protoni, neutroni si electroni) care au impregnat universul s-au organizat in structuri cu un grad de complexitate din ce in ce mai inalt. Astfel s-au constituit atomii, moleculele, agregatele moleculare, iar ulterior lumea vie.

Conditiile propice dezvoltarii vietii presupun existenta a sase elemente fundamentale – hidrogen, oxigen , carbon, azot, sulf si fosfor. Intr-un asemenea mediu, printr-o multitudine de combinari si rearanjamente moleculare, au rezultat forme primordiale de organisme capabile de procese metabolice si reproducere. Paradoxal, cauza majora a diferentelor dintre om si organismele unicelulare o constituie doar rearanjarea diferita a aminoacizilor care intra in alcatuirea acizilor nucleici. Asadar, in termeni pragmatici, tot ceea ce este viu are o origine comuna, rezidenta in substratul chimic al organizarii moleculare, fapt care certifica uniunea tuturor elementelor cu esenta universului.

Procesul complex de trecere de la stadiul de bacterie la cel de fiinta umana se datoreaza principiului evolutiei. Rearanjarea aminoacizilor in cadrul codului genetic este supusa unor mutatii induse de actiunea factorilor fizico-chimici asupra organismelor. Asadar, radiatiile cosmice, odata ce intra in contact cu materia vie, sunt raspunzatoare de producerea de mutatii favorabile si nefavorabile in egala masura. Sub actiunea presiunii de selectie naturala, numai indivizilor care manifesta mutatiile favorabile le este permisa supravietuirea si apoi perpetuarea. Terra este prevazuta cu un scut de protectie impotriva radiatiilor cosmice, astfel incat intr-o mare masura este asigurata securitatea organismelor care o populeaza intr-un anumit moment. Cu toate acestea, la fiecare 4 milioane de ani are loc un proces de inversare a polilor magnetici ai Terrei, astfel incat protectia impotriva radiatiilor scade, iar planeta este supusa unei doze masive de radiatii raspunzatoare de mutatii in serie. Exemplificand prezenta teorie, luand in calcul doar istoria recenta a evolutiei pe Terra, cu fiecare schimbare a polilor magnetici maimuta devine Homo habilis, al carui loc este luat de Homo erectus, urmat de omul de Neanderthal si in cele din urma, acum 40.000 de ani, de Homo sapiens – omul actual.

Cheia evolutiei consta in adaptarea activa a materiei la conditiile dictate de mediu prin generarea de mutatii cu castig/pierdere de functie. In contrast cu afirmatia de mai sus, conceptele darwiniste sustin ca evolutia este doar un proces secund, absolut intamplator, al unei adaptari care a conferit avantajul supravietuirii unor indivizi supusi selectiei naturale. In realitate, contrar conceptiei darwiniste, adaptarea este insasi substratul evolutiei, fapt care poate fi elocvent ilustrat printr-o multitudine de exemple. Particularizand asupra creierului uman, prin procese compensatorii devine posibila preluarea in totalitate de catre o emisfera a functiilor celei de parte opusa in caz ca cea din urma a suferit leziuni asociate cu alterarea circuitelor neuronale. Mai mult, la persoanele care se nasc fara vedere, campurile occipitale 17, 18 si 19, zone de integrare si prelucrare a informatiilor vizuale, sunt reconectate la ariile parietale, dublandu-le acestora capacitatea de prelucrare a stimulilor tactili. In acest mod devine explicabila abilitatea deosebita a persoanelor private de vedere in a-si insusi alfabetul Braille. In aceeasi maniera, cei ce nu pot auzi din nastere prezinta o dezvoltare compensatorie a capacitatii vizuale, mult accentuata fata de restul oamenilor, capacitate care le permita sa perceapa rapid limbajul semnelor.

Din punctul de vedere al biofizicienilor, lumea vie se defineste prin trei concepte majore: substanta, energie si informatie. Universul este dominat de fenomenul de entropie, conform caruia starea oricarui corp tinde catre dezordinea maxima. Omul, in calitate de sistem biologic deschis interconectat cu cele din jurul sau, realizeaza permanent schimb de energie, informatie si substanta cu mediul inconjurator. In mod ideal se poate afirma ca fiinta umana reprezinta ordinea intr-un Univers entropic, in masura in care energia asigurata de mediu previne degradarea acestuia, facilitand refacerea structurilor organice din componenta sa. Acest fapt l-a determinat pe reputatul fizician de origine austriaca Schrödinger sa introduca termenul de negentropie (entropie negativa) drept caracteristic fiintei umane.

Conform clasicului principiu ca gradul de complexitate al mediului induce un raspuns adaptativ propice, evolutia a generat continua perfectionare a sistemelor de preluare, prelucrare si integrare a informatiei. Astfel, prima urma de sistem nervos, dupa Santiago Ramon y Cajal, se remarca la celenterate prin aparitia unui neuron cu functie bivalenta de receptor si efector. Odata cu evolutia pe scara filogenetica au aparut neuroni cu functie strict receptoare si efectoare, urmati ulterior de interneuroni. In timp, au fost generati centri nervosi si ganglioni cerebroizi cu roluri diverse din care o parte, in urma fenomenului de encefalizare, au condus la crearea creierului actual. Adaptarea a permis asadar o transformarea progresiva a structurilor capabile de captare a informatiei intr-o maniera de directa proportionalitate cu cerintele impuse de mediu. Inteligenta materiei cunoaste o manifestare pregnanta la actualul nivel de organizare  al encefalului prin aparitia constiintei, ce este privita drept o forma de integrare psihica a informatiilor din mediul intern si extern. Constiinta umana serveste drept dovada ca lumea vie, prin reprezentantii sai cel mai de varf, tinde spre perfectiune in maniera in care instinctele devin suprimate. Aspectul de fata prezinta sensul evolutiei drept o perfectionare a formelor capabile sa prelucreze informatia pana la complexitatea gandirii umane, ca si cum spiritul si-ar sculpta in materie formele apte sa il exprime.

Concluzionand, sub toate cele trei aspecte ce definesc sistemele vii, evolutia are drept scop definirea „caii zeilor” catre perfectiune prin intermediul mutatiilor adaptative. Din acest unghi, genele pot fi definite drept veritabile „amintiri fizice ale unor experiente invatate de celule si transmise speciilor”.  (Dumitru Constantin Dulcan)

 

Bibliografie: 

Dumitru Constantin Dulcan: „Inteligenta materiei”, editura Eikon, Cluj-Napoca, 2009

Dumitru Constantin Dulcan: „In cautarea sensului pierdut - vol. II”, editura Eikon, Cluj-Napoca, 2008

Surse imagini:

http://origins.swau.edu/papers/complexity/index.html
http://www.tonyleroy.com/blog/?paged=2

< Anterior		Urmator >