Introducere:
Febra hemoragica Marburg este o afectiune grava, cu risc crescut de mortalitate. Este cauzata de virusul Marburg, care face parte din aceeasi familie cu virusul ce produce febra hemoragica Ebola. Acestia sunt unii dintre cei mai virulenti patogeni cunoscuti; desi ambele boli sunt rare, au rata de mortalitate crescuta.
Istoric:
Infectia cu virusul Marburg a fost semnalata pentru prima data in anul 1967, la oameni ce lucrau in laborator cu animale, in Germania si Iugoslavia. Dupa ce a disparut pentru o perioada de timp, a reaparut brusc in Africa de Sud, in 1975. Initial, virusul a fost izolat la persoane care lucrau cu maimute sau tesuturi ale acestora (autopsii, culturi de celule etc.) si a fost transmis de la maimuta – Cercopitheceus aetiops. Infectiile secundare care au aparut au presupus contact cu persoanele infectate, de obicei prin sange, dar se crede ca se transmite si pe care sexuala, deoarece au fost identificati anticorpi circulanti in sperma.
Clinic:
Boala are un debut brusc, cu dureri de cap severe, localizate mai ales la nivel frontal si occipital. In stadiile timpurii simptomatologia nu este specifica si astfel diagnosticul clinic este greu de pus. Anumite simptome atrag atentia abia cand sunt intalnite la mai multe cazuri, in epidemie. Unii pacienti au observat ca ochii devin sensibili si durerosi la presiune.
Faza acuta este caracterizata de febra ridicata, care apare de obicei in ziua a doua, dureri abdominale si crampe, diaree severa – care poate dura o saptamana, greata si varsaturi aparute din ziua a treia. La cazurile intalnite in Sudan, s-a observat ca simptom precoce o durere toracica anterioara, asemanatoarea cu durerea pleuritica. Multi pacienti s-au plans de asemenea de uscaciunea gatului mai degraba decat durere, si de tuse uscata. Pacientii prezentau si faringita, insotita de fisuri si rani deschise la nivelul limbii si buzelor.
La rasa alba s-a descris o iritatie (rash) maculo-papulara, care aparea in ziua 5-7, mai intai pe fata si trunchi, pentru a se raspandi apoi centrifug. Rash-ul nu se insotea de mancarime, dar era urmat de descuamarea pielii. La rasa neagra nu se observa iritatia decat in momentul descuamarii; daca totusi putea fi observat, se asemana foarte mult cu leziunile din pojar.
Pacientii erau anxiosi; deshidratarea si casexia se instalau rapid. Multi pacienti au hemoragii severe in zilele 5-7 de la instalarea simptomelor. Hemoragiile afecteaza mai ales tractul gastro-intestinal si pancreasul. In cazurile fatale, exista mai multe focare hemoragice. Pacientii pot prezenta una sau mai multe dintre urmatoarele: hematemeza, melena, epistaxis, sangerari subconjunctivale, gingivale sau chiar vaginale, care pot duce la avorturi si metroragii la femeile insarcinate. La pacientii din Germania au fost observate frecvent petesii si hematurie. La nivelul SNC, simptomele intalnite sunt parestezii, letargie, confuzie, iritabilitate, stupor, agresivitate si iritare meningeala.
In cazurile grave, moartea survine in zilele 7-16, din cauza pierderii importante de sange si socului. In perioada de convalescenta, starea febrila se mentine timp de 14 pana la 16 zile. Simptome precum cefaleea, dureri toacice, crampe abdominale sau oboseala marcata se mai pot resimti inca o perioada. Boala se poate complica, cel mai des semnalate fiind pneumonia bacteriana, orhita si atrofia testiculara.
Analizele de sange arata leucopenie, scaderea VSH-ului, anomalii granulocitare, hipoproteinemie, cresterea GOT si GPT.
Morfopatologie:
Virusul da leziuni in orice organ, dar mai ales in ficat si splina, ducand de asemenea la degenerarea sistemului limfoid. Apar de asemenea modificari vasculare. Din punct de vedere macroscopic, ficatul si splina apar marite in volum, de culoare inchisa. Ficatul este friabil si cu mult sange stagnant; dupa scurgerea acestuia, ficatul capata o culoare galbena. La sectiune, splina este de consistenta moale. Microscopic, avem congestie severa si staza in ambele organe. Prolifereaza elementele reticuloendoteliale din pulpa rosie a splinei si se observa un numar crescut de macrofage. Ficatul prezinta zone de necroza si degenerare. Celulele Kuppfer sunt crescute in volum si contin detritusuri celulare. Pancreasul prezinta hemoragii circumscrise si endarterite, mai ales la nivel arteriolar.
Laborator:
Diagnosticul de laborator presupune izolarea si identificarea virusului sau a anticorpilor. In faza acuta, se recolteaza sange integral; se mai pot recolta urina, sputa sau exsudat. Dupa ziua a 7-a si pana la ziua a 14-a, in faza de convalescenta, analizele se fac pe ser de la pacient. Postmortem se fac biopsii de ficat; aceasta manevra este interzisa in clinica, deoarece duce la hemoragii grave, care pot fi fatale. Serologia se face cu ajutorul anticorpilor fluorescenti.
Diagnosticul pozitiv prin izolare virala dureaza minim 5-7 zile. Virusul se inoculeaza pe culturi de celule sau in peritoneul porcilor de Guinea. De obicei nu se vad modificari la nivel tisular. Se observa insa o acumulare intracitoplasmatica de antigene virale, care pot fi detectate prin imunofluorescenta sau la microscopul electronic. Animalele de laborator inoculate fac febra ridicata; in stadiul febril se poate identifica virusul in sangele sau ficatul acestora.
Structura:
Virusurile Ebola si Marburg au o structura aproape identica, dar diferita de alte virusuri animale. A fost sugerata o asemanare cu rhabdovirusurile. ARN-ul pe care il contine este o particula alungita sau filamentoasa, deseori ramificata sau rasucita. Perioada de incubatie la cazurile din Africa de Sud a fost de 7-8 zile, iar la cele din Germania de 3-9 zile, cu o medie de 7 zile.
Diagnostic diferential:
Diagnosticul diferential se impune la toti pacientii cu febra brusc instalata, indiferent daca au facut in perioada premergatoare o calatorie in Africa sau nu. Simptomele sunt febra, cefalee si stare generala alterata, instalate brusc, urmate apoi de durerea toracica, diaree, voma si casexia rapida. Diagnosticul diferential se face cu malaria, febra Lassa, febra tifoida, febra galbena si alte febre hemoragice. Si in cazul malariei pacientul prezinta febra si cefalee, de aceea se impune analiza sangelui pentru paraziti; chiar si un rezultat pozitiv nu exclude o dubla infectie. Febra Lassa are un debut insidios, insotit de durere in gat; ulterior apare edemul fetei. Febra tifoida necesita un trial terapeutic cu cloramfenicol sau tetraciclina pentru diagnosticul diferential al celor doua afectiuni; este necesara o cultura din sangele pacientului, efectuata in primele zile de la instalarea simptomelor, pentru evidentierea bacteriei. In cazul febrei galbene, se investigheaza epidemiologic modul de transmitere, apoi se impune o identificare virala si serologie.
Tratament:
Boala se transmite usor de la om la om, de aceea se impune izolarea pacientului pana la confirmarea diagnoscului, minim 21 de zile. Se recomanda pacientului repaus la pat. Tratamentul nu este etiologic, ci vizeaza ameliorarea simptomelor. Se administreaza antipiretice, analgezice si sedative care sa nu duca la scaderea tensiunii arteriale. Pacientii care au greata, voma si crampe abdominale trebuie intubati nazo-gastric. Rehidratarea se face intravenos, cu o solutie salina, imbogatita cu potasiu, in functie de pierderile lichidiene prin varsatura sau diaree. In cazul in care apar edeme, tratamentul trebuie limitat, pentru a mentine circulatia si a scadea retentia de sare a organismului. Se fac transfuzii cu plasma, cat mai repede posibil, intravenos, intre 250 si 500 ml. In cazul in care febra sau alte simptome persista, trebuie repetata transfuzia. Nu exista vaccin pentru acest virus.
Incheiere:
De la 25% in 1967, la 80% in 1998-2000, rata de mortalitate este in crestere. Ultimul caz de febra hemoragica Marburg a fost inregistrat pe 4.07.2007, la un pacient de 29 de ani din Uganda. Barbatul a fost internat dupa trei zile si a murit in data de 14.07.2007. Diagnosticul a fost confirmat de laborator pe 30.07.2007.
Bibliografie:
en.wikipedia.org/wiki
www.cdc.gov/ncidod/dvrd/spb/mnpages/dispages/marburg.htm
wwwn.cdc.gov/travel/yellowBookCh4-ViralHemorrhagic.aspx
www.cdc.gov/ncidod/dvrd/spb/mnpages/dispages/marburg/qa.htm
| < Anterior | Urmator > |
|---|
