Studiul a inceput in august 2006, cand cercetatorii de la Universitatea din Kyoto au declarat ca prin activarea a patru gene din celulele tegumentului unui soarece, au putut reprograma celula respectiva, astfel incat aceasta sa ajunga in stadiu de pluripotenta, asemanator unei celule stem embrionare. Din pacate insa, aceste celule nu erau foarte viabile, neoferind rezulatate prin folosirea la soareci pe termen lung.
Echipa condusa de Jaenisch a decis sa reia acest experiment, utilizand metode “tehnice” mai bune.
Folosind virusuri artificiale, vectori, echipa a activat aceleasi patru gene, din celula tegumentului unui soarece. Genele, Oct4, Sox2, c-Myc si Klf4, au fost numite factori de transctiptie, fiind responsabile de reglare unor retele extinse, carora le apartin alte gene. In timp ce Oct4 si Sox2 sunt in mod normal active in primele stadii ale embriogenezei, clasic acestea se inactiveaza pana la ajungerea in stadiul de blastocist.
Unul dintre membrii echipei, Werning, sustine ca dificultatea studiului a constat in selectarea acelor celule, foarte rare, in care reprogramarea chiar functiona. In medie acestea reprezinta una dintr-o mie de celule.
Pentru a reusi sa realizeze reprogramarea, echipa a decis sa activeze atat Oct4 cat si Nanog, un alt factor responsabil de transcriptie. Acesti doi reprezentanti, caracteristici celulelor stem embrionare sunt activi in celulele pluripotente. Scopul a constat in gasirea unei metode care sa separe celulele in care Oct4 si Nanog exista in stare activa, de restul celulelor.
Raspunsul a venit de la o metoda de lucru in laborator, numita recombinare omologa. Cercetataorii au prelevat material genetic rezistent la un medicament toxic, neomicin, pe care l-au introdus in genomul celular, chiar langa Oct4 si Nanog.
Daca cei doi factori sunt activi, ADN-ul rezistent la neomicin urmeaza, de asemenea, a se activa. Astfel ca apoi cercetatorii au adaugat medicamentul, in final singurele care au supravietuit acestuia, fiind celulele care aveau deja Oct4 si Nanog active.
Urmatoul pas al studiului a constat in supunerea acestor celulele la cateva teste pentru a sesiza daca exista dferente semnificative intre acestea si celulele stem embrionare normale.
In absolut toate testele realizate nu s-au gasit markeri moleculari diferiti pentru cele doua tipuri celulare.
Totusi, dovada definitiva a unui rezultat pozitiv al studiului nu poate fi adusa decat prin demonstrarea ca celulele obtinute se pot transforma in orice tip celular sau tisular. Pentru a confirma acest lucru cercetatorii au urmat trei cai.
In prima dintre acestea, ei au marcat cu substanta fluorescenta celulele reprogramate si apoi le-au injectat in embrioni in stadii primitive, ceea ce in final a condus la nasterea unor soareci normali. In timp ce aceste animale aveau atat celule reprogramate, cat si celule stem naturale, ale embrionului initial, markerii fluorescenti au demonstrat faptul ca celulele obtinute in laborator au contribuit la dezvoltarea tuturor tipurilor de tesuturi, plecand de la elemente figurate sangvine si pana la celule cu pigment melanic.
Dupa inmultirea acestor soareci, si efectuarea unor teste, s-a constatat ca celulele reprogramate participa si la linia celulara germinativa.
In cele din urma, echipa a profitat de o alta metoda care implica crearea de embrioni anormali din punct de vedere genetic, ai caror celule constau in 4 cromozomi, spre deosebire de doar 2 in mod normal. Din cauza acestei modificari aberante, embrionul ajunge numai pana la stadiul de a dezvolta placenta, fara a ajunge la termen. Cercetatorii au implantat celulele obtinute, in acesti embrioni. Drept rezultat, la termen s-au obtinut feti viabili, creati exclusiv din celule stem obtinute in laborator.
Urmeaza realizarea unor teste similare si la oameni, si, cel mai probabil, introducerea acestor celule in terapie.
www.medgagdet.com
stemcells.nih.gov/
www.dbtechno.com
| < Anterior | Urmator > |
|---|
