Frica este mai mult decat o stare de spirit; ea este un raspuns chimic. Senzatia de alarmare provine din circuitele cerebrale, din schimburile neurochimice dintre celulele nervoase. Este o reactie fizica provocata de hazard; atat timp cat pericolul este direct si real, frica este normala si ne protejeaza. Frica are si o componenta genetica. Un sobolan intotdeauna va fi speriat de mirosul unei vulpi, chiar daca acel sobolan si-a petrecut intreaga viata intr-un laborator. De asemenea, noi, oamenii, suntem intotdeauna supusi anxietatii in unele momente ce se aseamana cu cele prin care au trecut stramosii nostri.
De ce este frica atat de refractara? Ce putem face in aceasta privinta?
Terapia este un sprijin pentru multi; altii se bazeaza pe suportul primit din partea credintelor lor sau a unor grupuri de suport. Exista medicamente ce suprima frica. Dar oare ar trebui cu totii sa inghitim o pastila pentru a scapa de anxietate?
Cand cineva se simte amenintat, metabolismul acestuia actioneaza in anticiparea unei nevoi iminente de aparare sau de fuga. “Lupta sau fugi”, sau raspunsul in fata stresului acut, a fost prima oara descris de catre Walter Cannon, un fiziolog de la Universitatea Harvard in anul 1920. Acesta a observat ca oamenii, ca si animalele, reactioneaza in fata pericolului printr-un raspuns hormonal. Organismul elibereaza hormoni vasoconstrictori precum adrenalina, noradrenalina si cortizolul (steroid antiinflamator). Inima bate mai repede si pompeaza sangele cu o putere mai mare, raspunsul nervos se declanseaza mai repede, pielea se raceste, ochii se dilata si parti ale creierului implicate in luarea deciziilor primesc mesajul ca ar fi timpul sa actionam.
O data ce o persoana a invatat sa se simta amenintata de ceva anume, aceasta va avea sentimente negative asociate acelei experiente. Spre deosebire de soareci, noi oamenii putem fi alarmati de evenimente doar pe care le-am citit sau de care am auzit. Daca nu suntem capabili sa raspundem in absenta unei tinte veritabile, devenim anxiosi.
Minimizarea amintirilor legate de frica cu medicamente sau vaccinuri nu este, din pacate, acelasi lucru cu reinstruirea creierului in asa fel incat acesta sa fie mai pregatit sa faca fata situatiilor viitoare. Cu toate ca acest tip de medicamente progreseaza, terapia joaca un rol important in tratarea fricii. Din nefericire, aceste medicamente impotriva anxietatii precum trachilizantele (ex. Valium - diazepam) pot interfera cu functiile psihice normale ale individului si sa il lase pe acesta indiferent fata de lumea ce il inconjoara.
Pentru a invinge frica trebuie sa o readucem pe aceasta intr-un loc primitiv al creierului, ca aceasta sa actioneze precum un instinct cu rol in a ne proteja impotriva pericolelor fizice. Trebuie sa incetam sa o mai suprapersonalizam, sa recastigam incredere prin controlul asupra unor parti ale vietii noastre si sa inlocuim temerile neintemeiate cu ... curajul existent.
www.sciam.com
www.thetherapylounge.com
science.slashdot.org/
| < Anterior | Urmator > |
|---|
