“Tot ceea ce ce absoarbe se imparte in alimente si otravuri, iar intre aceste doua categorii se situeaza medicamentele”, afirma medicul arab Al-Biruni (973-1048) in “Cartea drogurilor”. Paracelsus afirma ca toate substantele sunt otravuri, doar doza potrivita diferentiaza o otrava de un remediu.
Puterea otravurilor a fost cunoscuta inca din cele mai vechi timpuri. Herodot afirma ca getii cunosc utilizarile otravurilor.Mithridates al IV-lea al Pontului avea o asa teama de otravuri incat a ingerat regulat cantitati crescande dintr-un amestec de 36 de otravuri, de la el aparand termenul de mitridatism (obisnuinta la otrava) fiind supranumit regele farmacist.
Dioscorides, fizician grec din timpul lui Nero, a facut o clasificare a otravurilor in otravuri minerale, animale si otravuri din plante.
Multe istorisiri celebre retin atentia, unele prin ciudatia lor, prin diferenta dintre efectul scontat si efectul produs.
Un exemplu este cazul lui Rasputin.
Esuarea otravirii lui cu cianura de potasiu pare a fi cauzata de un mic ”detaliu”, necunoscut la vremea aceea, si anume ca, in mediu glucidic, mai ales in prezenta glucozei, cianurile hidrolizeaza, scazandu-le efectul toxic.
Grigori Yefimovich Rasputin, (in rusa: Григо́рий Ефи́мович Распу́тин) (22 ianuarie 1869 – 29 decembrie 1916) a fost un personaj mistic in Rusia din timpul dinastiei Romanovilor, considerat ca avand o puternica influenta in imperiul rus in timpul tarului Nicolae al II-lea si al sotiei sale, ţarina Alexandra.
Rasputin a fost denumit si “Calugarul nebun”, in ciuda faptului ca el nu a fost niciodata calugarit si nu a tinut niciodata secret faptul ca era casatorit.
A jucat un rol foarte important in viata tarului Nicolae al II-lea, a tarinei Alexandra si a fiului lor, Alexei, acesta din urma suferind de hemofilie. Se credea ca are puteri vindecatoare prin rugaciune deoarece starea lui Alexei s-a imbunatatit in prezenta acestuia. Se crede ca acesta ar fi putut apela la hipnoza.
Rasputin a fost un personaj controversat, ducand o viata de desfrau. A intrat pana si in conflict cu biserica ortodoxa, Sfantul Sinod atacandu-l vehement pentru modul sau de viata, deoarece era totusi un oficial al curtii imperiale.
In primul razboi mondial a fost acuzat de atitudine nepatriotica, fiind acuzat ca ar fi spion german. Considerand-l periculos prin influenta sa asupra Romanovilor, s-a incercat uciderea lui, fiind ospatat cu prajituri si vin in care i s-a pus o cantitate de cianuri de 6 ori mai mare decat doza considerata letala pentru un om. In cele din urma, a murit prin inec, in urma impuscarii si aruncarii lui in raul Neva.
Conform raportul de autopsie nepublicat al profesorului Kossorotov si a reviziilor de mai tarziu ale doctorului Vladimir Jarov din 1993, nu a fost gasita otrava activa in stomacul lui Rasputin.
Capacitatile de vraci ale lui Rasputin s-au facut cunoscute in 1905, cand ţarina a apelat la ajutorul lui. Se credea ca are abilitati de a vindeca prin rugaciune si, intr-adevar, cat timp s-a aflat in preajma lui Alexei starea acestuia s-a ameliorat, in ciuda predictiilor medicilor ca nu va mai rezista mult timp. Se crede ca vraciul apela la hipnoza; aflat in Polonia in 1912, Rasputin i-a trimis o telegrama care se pare ca i-a usurat suferinta.
Sfaturi in genul “nu lasati doctorii sa il oboseasca prea mult” au ajutat, dand astfel ocazia organismului bolnav sa se vindece prin propriile resurse.
Altii cred ca Rasputin folosea lipitori pentru a opri sangerarile baiatului; se cunoaste ca saliva de lipitoare contine hirudin si alti anticoagulanti naturali.
De fiecare data cand baiatul avea sangerari interne, ţarina apela la Rasputin si consecutiv acestui fapt, Alexei se simtea mai bine. Asta dadea de inteles ca Rasputin l-ar vindeca, efectiv.
Diarmuid Jeffreys sustine ca Rasputin ar fi folosit aspirina, atunci nou aparuta pa piata din 1899, “medicamentul minune” in tratamentul durerii. Fiind antiagregant plachetar (efect descoperit abia in 1971), aspirina i-ar fi produs lui Alexei sangerari articulare si dureri insuportabile.
Tarul vorbea despre Rasputin ca “prietenul nostru”, “holy man”, semn ca era important pentru familie. S-a considerat chiar ca Rasputin era profet.
Rasputin a ramas in istorie ca cel care a rezistat unei doze de otrava mult superioara dozei letale de cianuri. Explicatia se pare ca se bazeaza pe hidroliza cianurilor in mediul glucidic si anularea efectului otravitor, formandu-se acid cianhidric (gaz) cu miros de migdale amare.
Bibliografie:Balalau, Dan. Baconi, Daniela – Toxicologie generala, editura Tehnoplast Company, Bucuresti, 2005Rasputin: The Mad Monk [DVD]. USA: A&E Home Video. 2005.Colin Wilson, Rasputin and the Fall of the Romanovs, Arthur Baker Limited, 1964, p. 23-26.Heinz Liepman, Rasputin and the Fall of Imperial Russia, p. 21.Edvard Radzinsky & Judson Rosengrant (ed.), The Rasputin File, Nan A. Talese, 2000, p. 25.< Anterior | Urmator > |
---|