Anemia insoteste frecvent afectiunile cronice inflamatorii, infectioase sau maligne, fiind considerata un proces defectuos al metabolismului, in care rata de distrugere a hematiilor depaseste rata de productie a acestora, proces ce duce in final la scaderea concentratiei hemoglobinei, indiferent de etiologie. Desi este cel mai comun efect nedorit in cancere si in tratamentul anticanceros mai ales, avand implicatii profunde la nivelul calitatii vietii pacientului, anemia ramane deseori nediagnosticata ca atare si deci netratata.
In bolile cronice - inflamatorii, infectioase sau maligne – eritropoieza este supresata printr-un proces comun ce implica citokinele inflamatorii, care vor contracara activitatea proeritropoietica a eritropoietinei, la nivelul maduvei hematogene.
Nivelul hematiilor din organism este mentinut constant prin intermediul balantei dintre productia si distrugerea lor.
Deplasarea acestei balantei se reflecta inevitabil si in concetratia de hemoglobina dar trebuie retinut faptul ca intregul proces al turnover-ului hematiilor are un grad mare de inertie astfel incat procesul anemic se inregistreaza tarziu ca o scadere a concentratiei Hb. Un mod de a preveni anemia ar fi deci supravegherea activitatii eritropoietice prin numararea reticulocitelor inainte ca simptomele sa devina evidente si ca Hb sa atinga concentratiile traditionale la care se diagnosticheaza anemia deja constituita. La un nivel al reticulocitelor <30∙109/L trebuie deja luate masuri pentru a corecta deficienta si pentru a preveni simptomele anemiei.
Anemia poate avea consecinte majore asupra calitatii vietii pacientilor, in cancer oboseala fiind perceputa ca avand un impact mult mai mare asupra activitatilor cotidiene decat durerea.1 Anemia si simptomele asociate afecteaza atat pacientii cat si familiile acestora, un studiu facut in Statele Unite aratand ca pacientii cronici anemici au nevoie de mai multe ingrijiri decat cei fara anemie, cu afectare directa a apartinatorilor.2 Pe langa scaderea calitatii vietii anemia creste considerabil morbiditatea si mortalitatea in cazurile cronice.
Cateva studii facute pe pacienti bolnavi de cancer, insuficienta renala si afectiuni inflamatorii au aratat ca exista o corelatie intre corectarea anemiei si imbunatatirea calitatii vietii.3
O alta problema este legata si de lipsa informatiilor primite de pacienti, ce asociaza anemia cu o consecinta inevitabila a cancerului si a tratamentului anticanceros. Astfel ei nu primesc tratament iar anemia e subdiagnosticata si deseori chia ignorata atat de pacienti cat si de medicii care ii trateaza pentru afectiunile lor cronice.
Aceasta lipsa de informatii nu se restrange doar la pacientii cronici, OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii) dezvaluind ca estimarile privitoare la populatia globului sunt si ele ingrijoratoare, pana la 4-5 miliarde de persoane – 66-80% din populatia globului – fiind suspecte de deficiente de fier si peste 2 miliarde de persoane – peste 30% - fiind anemice.
Cateva studii facute pe pacienti bolnavi de cancer, insuficienta renala si afectiuni inflamatorii au aratat ca exista o corelatie intre corectarea anemiei si imbunatatirea calitatii vietii.
Posibilitati de tratament – corecte sau nu
1. Transfuzia de sange creste concentratia Hb pe termen scurt dar nu rezolva cauza anemiei. Desi transfuzia de sange allogenic este o abordare logica in situatiile acute de pierdere de sange ca in traumatisme sau in operatii, ea nu e recomandata ca tratament in anemia cronica.
2. Tratamentul cu fier se poate face atat intravenos cat si intramuscular sau per os.
Fierul dat pe cale orala da deseori reactii adverse, fiind implicat in interactiile dintre medicamente si avand eficienta limitata in anemiile cronice. Dezavantajele fierului administrat pe cale orala cuprind complianta scazuta a pacientilor, incidenta crescuta de manifestari gastrointestinale – greata, varsaturi, constipatie, balonare si sangerare – si un potential mare de interactiune cu alte medicamente.
La fel ca fierul dat per os si fierul administrat intramuscular produce reactii adverse asociate cu dureri la administrare, patarea locului de injectie dar si cu sarcoamele gluteale. Din aceast acauza este recomandata evitarea tratamentului cu fier dat oral sau intramuscular.
Totusi studii facute in Statele Unite si in Franta pe pacienti hemodializati au demonstrat ca fierul administrat intravenos poate fi dat in siguranta, reactiile adverse fiind rare, eliminandu-se complicatiile legate de durerea la administrare sau de absorbtia la o rata ineficienta a fierului.4
Cercetarile facute pe animale folosind doze foarte mari sugereaza ca fierul injectabil ar putea stimula cresterea tumorala insa aceste date nu s-au verificat in practica medicala si probabil nu se aplica la pacientii cu nivele normale ale saturatiei transferinei, dozele date in clinica fiind oricum mult mai mici. Totusi ar trebui sa se monitorizeze cazurile in care saturatia transferinei este mare (>50%) din moment ce fierul intravenos poate fi, cel putin teoretic, asociat cu cresterea tumorala sau cu efecte nedorite cum ar fi cresterea cardiotoxicitatii unor agenti chimioterapeutici.
3. Agentii stimulatori ai eritropoiezei (cum sunt de exemplu formele recombinante de eritropoietina umana) sunt folositi deja extensiv in cazul pacientilor dializati iar rolul lor devine din ce in ce mai evident si in oncologie, mai ales pentru pacientii ce primesc tratament mielosupresiv. Eficienta stimulatorilor creste daca se administreaza impreuna cu fier intravenos, acesta accelerand sau crescand raspunsul la agentii stimulatori ai eritropoiezei.5
Posibilitatile de tratament exista dar trebuie si folosite, pacientii, desi cronic bolnavi, avand dreptul la acest tratament ce in cazurile terminale poate fi considerat ca paliativ. Pe langa imbunatatirea calitatii vietii pacientului creste complianta acestuia la restul tratamentelor, cu un impact pozitiv asupra evolutiei in special psihologice a pacientului dar si asupra apartinatorilor acestuia.
Anemia nu mai trebuie ignorata sau luata ca un termen subinteles si invariabil in complexitatea bolii. Ea trebuie tratata corespunzator si privita ca o afectiune asociata bolii cronice, o afectiune de maxima importanta.
Referinte
1. Vogelzang NJ, Breitbart W, Cella D, et al. Patient, caregiver, and oncologist perceptions of cancerrelated fatigue: results of a tripart assessment survey. The Fatigue Coalition. Semin Hematol 1997;34:4-12
2. Berndt E, Kallich J, McDermott A, et al. Reductions in anaemia and fatigue are associated with improvements in productivity in cancer patients receiving chemotherapy. Pharmacoeconomics 2005;23:505-14
3. Kaltwasser JP, Arndt U. ACD in inflammatory rheumatic diseases. Anemia of chronic disease. New York: Taylor & Francis; 2005. p. 633-57
4. Feldman HI, Joffe M, Robinson B, et al. Administration of parenteral iron and mortality among hemodialysis patients. J Am Soc Nephrol 2004;1915:1623-32
5. Fishbane S, Ungureanu VD, Maesaka JK, et al. The safety of intravenous iron dextran in hemodialysis patients. Am J Kidney Dis 1996;1928:529-34
6. Iron and the Anaemia of Chronic Disease: A Review and Strategic Recommendations; www.medscape.com
7. Chronic Inflammation, www.uninet.edu
| < Anterior | Urmator > |
|---|
