Avortul reprezinta terminarea sarcinii inainte ca fatul sa fie viabil, fiind desemnata in general perioada de dinaintea celei de-a 24-a saptamini, adica inainte ca fatul sa fie capabil sa supravietuiasca in afara uterului.
Viabilitatea fatului este considerata ca fiind momentul in care fatul poate supravietui in afara uterului matern, chiar cu riscul de a fi sustinut artificial. De obicei acest moment este considerat la aproximativ 7 luni (28 de saptamini), dar poate fi si mai devreme, chiar la 24 saptamani.
In embriologia umana, unirea unui unui spermatozoid cu un ovul se numeste zigot. Zigotul incepe sa se divida formind 2,4,8, celule si asa mai departe. Citeodata, o celula intre 4 si 8 saptamani poate primi denumirea de preembrion. Intre 4 si 8 saptamani organismul se numeste embrion. De la varsta de 9 saptamani pina la nastere se numeste fat, iar din momentul nasterii se numeste nou-nascut.
Medicina nucleara contemporana constata urmatoarele momente in evolutia intrauterina a fatului:
a. la 18 zile de sarcina se pot percepe bataile inimii fatului si se pune in functiune sistemul circulator;
b. la 5 saptamani se vad clar: nasul, obrajii si degetele fatului;
c. la 6 saptamani incep sa functioneze: sistemul nervos, stomacul, rinichii si ficatul fatului, iar scheletul acestuia se distinge clar;
d. la 7 saptamani (50 de zile) se fac simtite undele encefalice. Micutul copil are toate organele interne si externe definitiv conturate.
e. la 10 saptamani (70 de zile), copilul nenascut are toate caracteristicile pe care le vedem clar la copil dupa nasterea sa (9 luni);
f. la 12 saptamani (92 zile, 3 luni), copilul in pantecele mamei are toate organele sale definitiv conturate, chiar si amprentele degetelor; nu-i lipseste decat respiratia.
La 3 luni de viata intrauterina fatul are atata viata, incat reuseste sa se miste, sa-si schimbe expresia fetei, sa stranga pumnul, sa gaseasca gura si sa-si suga degetul.
Una dintre cele mai importante si dificile dintre intrebarile etice care se pun in disputa privind avortul este "care este momentul in care fatul devine o persoana, cu drept de viata si, implicit, la protectie legala"?
Fatul reprezinta o evolutie somatica si sufleteasca in corpul matern. Asupra acesteia toti medicii sunt de acord chiar daca nu toti dau aceleasi date privind inceputul manifestarii vietii fatului.
De pilda, unii medici au demonstrat faptul ca fetii pot supravietui in afara uterului inainte de 12 saptamini. Dar pentru cit timp? Unii autori au incercat definirea viabilitatii ca fiind "capacitatea de a supravietui in afara uterului chiar si pentru o secunda dupa nastere".
Video-caseta, care poarta titlul de Strigatul mut, dovedeste ca:
a. fatul presimte amenintarea instrumentului utilizat in provocarea avortului;
b. el manifesta perceperea pericolului, lucru demonstrat de urmatoarele aspecte:
- se misca violent si agitat;
- frecventa cardiaca creste;
- deschide gura larg ca intr-un strigat: strigatul mut.
Pro/Contra
Avortul reprezinta o problema importanta de etica care nu a fost solutionata inca datorita ambiguitatii datelor privind momentul cand produsul de conceptie poate fi considerat o finta umana,a importantei consecintelor acestei interventii cat si multitudinii de opinii existente. Raspunsurile sunt modelate de conceptiile noastre morale, filozofice si religioase.
Pentru geneticienii crestini, viata incepe in momentul fecundatiei: "Din moment ce ovulul este fertilizat incepe o viata care nu apartine nici tatalui, nici mamei. Este viata unei noi fiinte umane"..În apărarea acestui principiu, la începutul secolului nostru, profesorul Prenant, iniţiatorul endocrinologiei sexuale, spunea :”Embrionul se formează , dacă nu chiar se animează, din momentul în care cei doi nuclei, mascul şi femel, se unesc pentru a-i da naştere. Din acest moment orice practică nu mai este anticoncepţională ci postconcepţională : orice profilaxie devine atunci un mic asasinat motivat de micimea victimei, simplă celulă la început, o masă celulară microscopică ulterior”. El continuă :” Acest asasinat este cu atât mai grav cu cât este premeditat şi victima luată prin surprindere, mai odios decât un altul pentru că victima este lovită în întuneric şi pentru că ea nu poate scoate nici chiar un strigăt, un plânset, pentru a-şi apăra dreptul său la existenţă, de a implora milă de la mama care îl omoară…”.
Sustinatorii acestei teorii adauga urmatoarele: “Avortul reprezinta întreruperea intempestivă a sarcinii, spontană sau provocată, înainte ca produsul de concepţie să se poată adapta condiţiilor de viaţă extrauterină, pentru supravieţuirea sa. Limita inferioară însă a vârstei sarcinii corespunzătoare viabilităţii fetale este imprecisă. Nu există discuţie asupra momentului acestui întreruperi : la începutul sarcinii sau în stadiile mai avansate. Înviolabilitatea embrionului uman este un principiu etern al tuturor ţărilor avansate.”
La cealalta extrema, exista embriologii care afirma ca viata are numai un organism autonom, adica un fat mai mare de 3 luni, eventual 24 de saptamani.Ei afirma urmatoarele: “In timpul studiilor foarte timpurii ale dezvoltarii, cand organismul este inca microscopic legea nu recunoaste existenta lui. Astfel, distrugerea embrionilor la inceputul dezvoltarii lor nu este prohibita." Aceste legi se bazeaza intr-o anumita masura pe ideea ca embrionul este doar "o picatura de lichid" in primele 40 de zile de la conceptie si ca nu este viabil in vitro. Daca embrionul ar putea fi insa mentinut artificial in afara uterului, este incert daca aceste reguli mai pot fi aplicate .
De asemeni si incetarea activitatii creierului defineste moartea, atunci inceputul activitatii creierului ar putea defini viata. Este interesant de stiut ca encefalul incepe sa functioneze la fat la aproximativ 40-43 de zile de viata intrauterina.
Pentru a defini aceasta perioada Raportul European Science Foundation din 1985 introduce termenul de pre-embrion. Prin "pre-embrion" se desemneaza etapele de dezvoltare a embrionului uman in primele 14 zile. Aceasta denumire incearca sa justifice din punct de vedere etic si legal experimentele pe embrionul uman mai mic de 14 zile. Pentru a justifica distinctia intre embrion si pre-embrion European Science Foundation a sustinut ca exista diferente esentiale intre acestia si ca acestea pot fi analizate pe baza a trei criterii:
- posibilitatea de a suferi (perceptia sinelui); tubul neural se formeaza in jurul celei de a 32-a zile dupa fecundare; prima care apare este linia primitiva (in a 13-14 zi); linia primitiva inaugureaza o oarecare sensibilitate individuala;
- individualitatea caracteristica fiintei umane; pana la 14 zile embrionul este divizibil, putand da nastere gemenilor monozigoti;
- dependenta de corpul mamei; preembrionul incepe nidatia in uter in ziua a 6-a si o incheie in a 14-a zi.
OMS
In zilele noastre problema avortului este solutionata din punct de vedere legal de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii.
Definiţia dată de OMS ( Organizaţia Mondială a Sănătăţii) este limitată la terminarea sarcinii înainte de 22 săptămâni de gestaţie, calculată în funcţie de data primei zile a ultimei menstruaţii şi expulzarea unui făt nou-născut care cântăreşte mai puţin de 500 grame .În România, această definiţie se concretizează prin terminarea sarcinii înainte de 28 de săptămâni de gestaţie, după data primei zile a ultimei menstruaţii normale şi expulzarea unui făt nou-născut care cântăreşte mai puţin de 1000 de grame.
Aceasta solutie este insa paleativa intrucat intreruperea sarcinii este o problema psihologica, fizica si sociala majora pentru toata populatia, pentru toate cuplurile, care a fost dezbatuta din cele mai vechi timpuri.
Datele isorice ne prezinta in mare parte a cazurilor avortul ca un act care ar trebui sanctionat penal. Primul text penal privind avortul se găseste în legile asiriene cu privinţă la femeia care avorteaza voluntar:” se va trage în teapă si nu se va ingropa femeia… ’’ . In India antica , legile lui Manu asimilau avortul cu omuciderea.
Este interesanta, daca nu chiar uimitoare teoria lui Aristotel care nu considera avortul ca o crimă decat după ce fatul a primit ’’suflul vieţii’’ . Or, aceasta perioada era fixata de la a 14-a la a 24-a zi de la conceptie. ’’Cum să nu fim intrigaţi de stabilirea acestei perioade, spune Dr. V. Luca, când astăzi în experimentele pe embrioni umani pentru fertilizarea in vitro limita superioară este stabilită a 14-a zi, dată embriologică a apariţiei sistemului nervos !’’. Aceasta teorie poate fi combatuta azi deoarece aparitia sistemului nervos este reprezentata de diferentierea liniei primitive, care precede geneza sistemului circulator si a encefalului care dupa unii reprezinta momentul in care fatul primeste ’’suflul vietii’’.
Hipocrat în celebrul sau juramant care a constituit regula de conduita medicala de-a lungul secolelor , interzisese practica avorturilor:”eu nu voi da nimănui otravă dacă mi se cere, nici nu voi avea iniţiativa unei astfel de sugestii ; la fel eu nu voi da nici unei femei un pesar abortiv ’’;
La Roma avortul era practicat clandestin în special de « matroane », moase empirice. Cu apariţia crestinismului, concepţia de crima se impune şi represiunea se intensifica.
In epoca moderna, odata cu progresele din domeniul stiintelor medicale avortul se legalizeaza, devenind o problema de etica si morala, nu si juridica.
In zilele noastre avortul chirurgical este considerat o operatie, dar nu este una obisnuita, pe ’’camp deschis” ci este o operaţie oarba, bazata pe o tehnica speciala. Tocmai din acest motiv, anume ca medicul nu vede şi nu poate urmari cu ochii ceea ce efectuează cu mana, se pot întâmpla incidente, adica exista pericolul perforarii uterului cu aparatura folosită, sau pot ramane resturi, atat placentare cat şi ale produsului de conceptie, în uter, care provoaca nu rareori infectii uterine şi duc apoi la cicatrici şi sterilitate (adica imposibilitatea de a mai mentine o viitoare sarcină).
Dar cel mai mare pericol este moartea mamei, cauzata de o ruptura uterina, urmata de o hemoragie masivă, care duce la soc hemoragic şi deces sau de o infectie gravea– septicemie- care de asmenea este frecvent o cauza de deces.
Este pentru prima data in lumea medicala cand relatia medic-pacient nu are o finalitate normala, taumaturgică, de vindecare a pacientului ci este o relatie inversata cand cei doi pacienti-mama şi copilul- se prezinta sanatosi la medic iar finalitatea este una patologica, unul din pacienti – mama - se întoarce bolnava acasa iar cel de-al doilea pacient - copilul – moare !Desi aceasta interventie incalca principiile bioeticii: cel al non-vatamarii, al beneficiului, al dreptatii si echitatii cat si principiul autonomiei, ea este acceptata azi deoarece statutul moral al embrionului nu este inca bine definit.
De asemeni analiza obiectiva a celor doua parti implicate in conflict: mama si fatul poate favoriza intreruperea sarcinii in conditiile in care se urmareste principiul beneficiului, situatie intalnita in cazul in care sarcina ar periclita viata mamei sau atunci cand fatul sufera de o maladie ereditara grava.
Clasificare
Din punct de vedere al conflictului materno-fetal si al mecanismului de producere se disting :
1) Avortul « la cerere » ( provocat/ voluntar/legal) :
Avortul voluntar sau electiv este intreruperea sarcinii la cererea femeii, dar nu pentru motive de afectare a mamei sau de suferinţa fetala. Acesta se poate efectua conform legislaţiei în cazul sarcinilor sub 12 saptamani , adica în trim.I. Acesta este legal şi se efectueaza doar în clinici şi cabinete de ginecologie, în conditii de asepsie.
2) Avortul terapeutic / medical :
Avortul terapeutic sau medical este intreruperea sarcinii din motive medicale- materne sau fetale- indiferent de varsta gestatională.
Avand in vedere ca in primul trim. de sarcina (adica în primele 3 luni ) avortul este legal, ramane de motivat avortul din trim. II şi III de sarcina.
Mai exista si un al treilea tip de avort, cel spontan, care reprezinta intreruperea spontana a sarcinii (neimpusa, indiferent de vointa femeii) in perioada de pana la 22 saptamani de graviditate si care nu presupune prezenta conflictului materno-fetal. Statistica arata ca 15-20% din sarcinile dorite se termină cu avort spontan.
Problema avortului poate fi solutionata doar dupa interpretarea conflictului materno-fetal. Acest conflict se stabileste inca din momentul formarii zigotului care ulterior va duce la aparitia embrionului si a fatului, intrucat produsul de conceptie reprezinta o grefa xenogena in organismul mamei. Acest conflict este insa aplanat pe jumatate ab initio deoarece jumatate din garnitura cromozomiala a fatului este mostenita de la mama. Instinctul si dragostea materna constituie in general argumentele supreme pentru aplanarea totala a conflictului si mentinerea sarcinii. In momentul in care alti factori extrinseci intervin in relatia mama-fat se poate realiza un conflict de interese care trebuie neaparat solutionat pentru a stabili acceptabilitatea din punct de vedere legal si etic a intreruperii sarcinii.
De aceea este important de stabilit daca fatul are si el drepturi. Parerile sunt impartite, existand doua curente morale in acest sens. Curentul pro-life ofera drepturi fatului, care prin aceasta ar putea fi protejat, el incadrandu-se in categoria fiintelor vulnerabile.Ei considera ca ‘’Embrionul uman nu este numai expresia genetica completa a fiintei umane, dar si un puternic simbol al regenerarii umane.’’ Astfel, el poate fi apreciat si i se poate oferi recunostere legala, chiar daca nu se recunoaste legal nici ovulul, nici spermatozoidul. De cealalta parte sustinatorii ‘dreptului de a alege’ considera ca independenta fatului din punct de vedere legal ar surclasa drepturile adultilor ceea ce ar duce la crearea unei situatii utopice si nedezirabile care ar augmenta fragilitatea fatului.
In concluzie statutul moral al embrionului este inca echivoc datorita variabilitatii conflictelor materno-fetale si a numeroaselor ipoteze privind transformarea produsului de conceptie din non-fiinta in fiinta.Solutia gasita de OMS conform careia embrionul este viabil abia incepand cu a 22-a saptamana de viata intrauterina este discutabila fiind o rezolvare paleativa a problemelor de ordin moral si juridic pe care le presupune avortul. Astfel cea mai buna metoda de rezolvare a conflictelor materno-fetale ramane analiza obiectiva a cazurilor din perspectivele juridica, deontologica si religioasa, analiza care trebuie efectuata de o comisie heterogena de persoane.
| < Anterior | Urmator > |
|---|
