Cunoscut ca medic legist si farmacist roman, Mina Minovici s-a nascut la Braila la 30 aprilie 1858, in familia Minovicilor, familie de vlahi macedoneni (aromani), originari din orasul Tetovo din Macedonia sarbeasca. In Braila a urmat cursurile scolii primare si cursul inferior al gimnaziului. Situatia precara a familiei l-a determinat, insa, sa intrerupa gimnaziul si sa se inscrie la Scoala superioara de Farmacie, infiintata de doctorul Carol Davila in anul 1855. Aici a urmat trei ani de practica farmaceutica, ca bursier intern, apoi un stagiu de doi ani de practica la farmacia Petuzalis din Braila.
In 1878 a obtinut certificatul de asistent in farmacie, care ii dadea dreptul sa urmeze cursurile academice de doi ani pentru a obtine licenta in farmacie.
Ca student, in 1879, a fost numit de doctorul Davila preparator al cursului de chimie, iar in iunie acelasi an, prin concurs, a obtinut postul de farmacist extern al Eforiei Spitalelor Civile, "fiind clasificat al saptelea". Curand, Mina Minovici s-a inscris si la Facultatea de Medicina, terminand cursurile acesteia in anul 1885.
In 1883, la recomandarea lui Carol Davila, a inceput sa lucreze ca diurnist auxiliar in laboratorul Scolii Nationale de Medicina si Farmacie. Beneficiind de o bursa si un concediu de trei ani pentru studii, în 1885 a plecat la Paris pentru a obtine doctoratul in medicina si pentru a se specializa în toxicologie. Aici a urmat si cursurile de medicina legala, intrand in contact cu profesori de renume precum Paul Brourdel, A. Dastre, A. Lacassagne.
Ceea ce l-a introdus in lumea stiintifica pariziana a fost succesul primului examen de doctorat in medicina, in 1886, Mina Minovici obtinand astfel un „Certificat de Scolarité".
Mina Minovici si-a sustinut teza de doctorat in Medicina la 7 iunie 1888 cu lucrarea Étude medico-legale sur la mort subite à la suite de coups sur l’abdomen et le larynx („Studiu medico-legal despre moartea subita in urma loviturilor primite in abdomen si în laringe"). In acelasi an a fost ales membru al Societatii de Medicina Legala din Franta.
Alte lucrari ale sale sunt: Etude médico-légale sur les alcaloides cadavériques – 1888, De l’influence des ptomaines dans la recherche toxicologique des alcaloides végétaux – 1891, Quelques considérations medico-légales sur les maladies mentales simulées – 1899, Putrefactia din punct de vedere medico-legal si igienic – 1899, Sur la criminalité féminine en Roumanie, in "Archives d’anthropologie criminelle" – 1907, Tratat complet de medicina legala – 1928-1930 (2 volume).
Intors in tara, a inaugurat in 1892, cu mari eforturi, un instituit medico-legal care ulterior i-a purtat numele. In anii de reconstructie socialista a Romaniei institutul a fost daramat fara sa se tina seama de originalitatea arhitecturii, de faptul ca a fost primul din lume, copiat de americani si de egipteni.
Incepand din 1896, Mina Minovici a fost autorizat sa tina un curs liber de medicina legala la Facultatea de drept din Bucuresti. Un an mai tarziu a fost numit suplinitor al catedrei de medicina legala, iar in 1899 a fost definitivat pe acest post. In 1890 a devenit membru fondator al Societatii de stiinte fizice, iar in 1909 a fost numit membru in Consiliul Sanitar Superior; din 1912 a indeplinit functia de director general al Serviciului Sanitar.
In timpul primului razboi mondial a primit ordin sa ramana in Bucuresti, pe langa Crucea Rosie si Institutul Medico-Legal. Pe 15 iunie 1919 a fost ales decan al Facultatii de Medicina din Bucuresti, demnitate pe care o va onora inca de trei ori (1923; 1925 si 1930).
Ca una dintre cele mai proeminente personalitati din acest domeniu al Europei timpurilor sale, Mina Minovici si-a castigat acest renume cu greu, luptandu-se cativa ani sa iasa din situatia materiala precara pe care o avea. Dintr-o scrisoare trimisa doctorului C. I. Istrati ne putem imagina ceea ce Mina Minovici a trait in acel timp: „ ceea ce am nu-mi este suficient […] am fost fortat, ca sa pot plati, sa renunt a manca de doua ori pe zi, astfel ca mananc numai seara, iar diminetile iau o ceasca cu lapte care trebuie sa-mi tina pana seara. Si, dupa cum vad, aceasta o sa fiu fortat a o face din trei in trei luni. Pana in acest moment nu am avut nevoie de imbracaminte si tot nu-mi ajunge ce am. Frigul m-a zbarcit de tot. Toate acestea nu le simt in timpul zilei, nici chiar foamea, caci sunt ocupat cu lucrul, insa cand intru seara in casa ma demoralizez. In conditiile in care traiesc nu stiu cum o s-o duc."
La numai un an dupa pensionare, in ziua de 25 aprilie 1935, Mina Minovici a incetat din viata. Ultima sa dorinta a fost citata in aceeasi zi in fata familiei si a fostilor colaboratori:
„Oriunde voi muri, corpul meu sa fie adus la Institutul Medico-Legal, unde voi fi depus in capela. Serviciul religios se va face de un singur preot. Nu se va face nici un doliu. Nici un discurs. Nici o floare. Nici o parada. Voi fi transportat la cavoul meu din cimitirul Bellu cu dricul automobil. Sotia mea, care dispune de corpul meu, este rugata sa nu-mi calce ultima dorinta. Mina Minovici, 30 aprilie 1932".
| < Anterior | Urmator > |
|---|
