Artroscopia este o procedura chirurgicala mini invaziva folosita din ce in ce mai des in zilele noastre capatand o pondere mare din chirurgia ortopedica.
Cuvantul artroscopie provine din cuvintele grecesti, „Arthro” (articulatie) si „skopein” (a se uita). Tradus literal inseamna „a privi in articulatie”. In timpul artroscopiei de umar, chirurgul introduce printr-o incizie mica a pielii, in articulatia umarului un instrument de marimea unui creion care la unul din capete are o camera video miniaturala, numit artroscop. Camera afiseaza imaginile din articulatie marite pe un monitor de inalta definitie, ortopedul putand folosi imaginile pentru ghidarea instrumentelor chirurgicale miniaturale.
Deoarece instrumentele artroscopice si chirurgicale sunt subtiri, chirurgul face incizii (taieturi) foarte mici, fata de inciziile mari folosite in chirurgia standard deschisa. Chirurgia minim invaziva a umarului duce la o durere mai mica pentru pacienti, scurteaza timpul necesar de recuperare si pacientul poate reveni la activitatile preferate mai rapid.
Artroscopia de umara fost aplicata inca din anii 70 fiind permanent imbunatatita. In ziele noastre sunt posibile operatii artroscopice complexe care pana acum au fost posibile numai prin incizii largi.
Umarul este o articulatie foarte complexa si care este capabila de mai multa miscare decat orice alta articulatie din corpul omenesc. Aceasta este alcatuita din trei oase: osul bratului (humerus), omoplatul (scapula) si clavicula.
Cavitatea glenoida a scapulei are aspect concav, este acopeita de cartilaj hialin si este marginita de catre labrul glenoidal.
Capsula articulara este cea care inveleste articulatia, inserandu-se pe circumferinta cavitatii glenoide, dar si pe fata externa a labrului glenoidal si pe colul anatomic.
Coafa rotatorilor: deasupra capsulei, un strat muscular inconjoara articulatia umarului. Este format din patru muchi scurti care asigura nu numai majoritatea miscarilor umarului, dar si stabilitatea acestuia.
Bursa subacromiala este o membrana foarte fina care contine o mica cantitate de lichid sinovial,ce se interpune intre clavicula si acromion, in partea superioara si humerus in partea inferioara. Rolul sau este de a facilita alunecarea dintre coafa rotatorilor si partea superioara a umarului.
Cele mai frecvente interventii artroscopice ale umarului cuprind:
Artroscopia de umar presupune initial investigarea articulatiei umarului cu scopul de a vizualiza elemente anatomice principale (capul humeral, cavitatea glenoida, labrumul glenoidal, ligamentele scapulo-humerale superior, mijlociu si inferior, ligamentul coraco-humeral, ms subscapular, ms suprascapular) si leziunile descrise in urma investigatiilor efectuate de catre pacient (ecografie, RMN). Ulterior, prin repozitionarea trocarelor de lucru se investigheaza si spatiul subacromial.
Procedura chirurgicală
Operaţia se poate realiza cu pacientul poziţionat în două feluri. Scopul acestor poziţii este să ofere chirurgului vizibilitate maximă la nivelul articulaţiei. Fiecare are avantajele şi dezavantajele ei, rămânând la latitudinea chirurgului ce poziţie să adopte în funcţie de modul în care este antrenat. Aceste poziţii sunt:
poziţia de stat la plajă (beach-chair position): pacientul stă în şezut, ca pe un şezlong;
poziţia de decubit lateral: pacientul este poziţionat pe o parte, cu braţul depărtat de corp, având ataşat de mână o mică greutate ce asigură o tracţiune de deschidere a spaţiului articular
Ȋn mod uzual se folosesc trei aborduri (posterior, anterior şi lateral), însă ele se pot suplimenta în funcţie de situaţie. Cel mai utilizat portal de intrare este de obicei cel posterior. Pe acesta se introduce un telescop ce permite vizualizarea elementelor articulare care sunt mărite de 10 ori şi totodată captează imaginea pe care o transmite unui monitor poziţionat în faţa chirurgului. Pe celelalte portale se introduc instrumente de lucru (de tăiat, de înnodat, de apucat etc., ba chiar şi mici şuruburi care se vor prinde în os, numite ancore).
Pentru a avea o imagine de o înaltă acurateţe, în articulaţie se introduce ser fiziologic si glucoza, simuland lichidul sinovial. Acesta ajută şi la destinderea articulară permițând reperarea structurilor normale sau patologice. Serul se infiltrează în ţesuturile din jur şi este motivul pentru care după operaţie pacienţii constată că au umărul operat mai umflat decât cel opus. Acest edem dispare rapid, în câteva ore şi nu prezintă riscuri.
In curand vor fi publicate pe Medicalstudent.ro o serie de articole despre artroscopia de umar, special dedicate studentilor medicinisti, nu numai pentru pacienti.
Mai multe detalii despre supraspecializarea in chirurgia umarului si artroscopia de umar puteti gasi aici: https://www.drandreipopescu.com/
< Anterior | Urmator > |
---|