Dezvoltarea metodelor RMN au ajutat la acuratetea studiilor anatomiei si fiziologiei creierului fara a utiliza radiatii ionizante.
Dr. Giedd afirma ca “adolescenta este o perioada de schimbari neurobiologice si comportamentale substantiale.” Potentialul adaptativ in procesele de alegere, conectivitatea si integrarea crescuta a functiilor cerebrale, detasarea comportamentului distinct de cel familiar presupun o mare plasticitate a creierului adolescentului, o perioada de risc, dar si de mari oportunitati.
Elizabeth R. McAnarney de la Departmentul de Pediatrie, Universitaty of Rochester Medical Center, sustine ca “ in sfarsit, neurocercetatorii au adus noi ipoteze despre dezvoltarea creierului. Schimbarile creierului din perioada copilariei si adolescentei au fost sustinute de imagini foarte reusite ale lui Giedd si colaboratorilor lui si promit dezvoltarea ipotezelor despre potentialele origini ale comportamentului observat clinic de noi de ani de zile…”.
“Simtul cercetarii si riscurile asumate sunt baza dezvoltarii considerabile din adolescenta si motiveaza comportamentul nepasator din aceasta perioada. Implicatiile cresterii cunostintelor noastre despre mecanismele cerebrale ale comportamentului pot da noi indicii asupra mortalitatii si morbiditatii din perioada adolescentei. Datele preliminarii arata ca imediat ce incepem sa intelegem complexitatea si specificul fiecarei situatii devenim capabili sa diagnosticam si sa tratam din timp.” afirma Dr. McAnarney.
Din septembrie 2007 au fost studiati 2000 de subiecti ; 387 dintre ei, cu varste cuprins intre 3 si 27 de ani nu au evidentiat nici o psihopatologie si au servit drept modele de dezvoltarea tipica a creierului.
Trei ipoteze au reiesit din studiile din noua era a neurostiintei adolescentine. Prima este reprezentata de cresterea conectivitatii si a proceselor integrative.
A doua ipoteza este un model al “varfurilor” materiei cenusii. Cu cat anumite parti din creier de dezvolta mai mult si se indeparteaza, structura creierului devine mai bine definita.
A treia ipoteza este reprezentata de schimbarea echilibrului dintre etajele subcorticale si lobul frontal. Schimbarile cognitive si emotionale care au loc in adolescenta pot fi intelese din perspectiva functiei de efectuare a activitatilor, termen care include o sfera larga de abilitati ce include atentia, raspunsul inhibitor, reglarea emotiilor, organizarea pe termen lung, memoria de lunga durata.
Bibliografie:
“Brain: Insights from Neuroimaging" by Jay N. Giedd, MD.
Elsevier Health Sciences
www.medicalnewstoday.com
| < Anterior | Urmator > |
|---|
