Este nevoie de doua: Cercetatorii au determinat ca moartea a doua populatii distincte de neuroni la nivelul creierului determina aparitia simptomelor specifice maladiei Parkinson.
Parkinson este o boala neurodegenerativa ce afecteaza aproximativ 1% din populatia lumii cu varsta de peste 60 de ani, conform OMS. Boala se caracterizeaza prin pierderea motilitatii, prin tremor, rigiditate, miscari incetinite (bradikinezie), chiar akinezie (imposibilitatea de efectua miscari), instabilitate posturala (tendinta de a a-si pierde echilibrul), precum si oboseala marcata. In urma unor experimente cercetatorii de la Emory University au descoperit ca si norepinefrina are un rol cheie in declansarea maladiei Parkinson.
Un recent studiu realizat pe soareci, sugereaza totusi ca maladia ar putea avea drept cauze nu numai moartea unor celule nervoase producatoare de dopamina, ci si a unor neuroni din locus coeruleus, o regiune de la nivelul creierului ce produce norepinefrina, mediator chimic inrudit cu dopamina si responsabil de anumite activitati ale organismului de la anxietate si pana la controlul tensiunii arteriale. Descoperirea ar putea duce la aparitia unor noi tratamente in combaterea maladiei.
Cercetatorii, inainte credeau ca Parkinson (care afecteaza aproximativ 500000 de americani, majoritatea peste 60 de ani), se declansa atunci cand 80% dintre neuronii producatori de dopamina din substantia nigra (regiune din centrul creierului), intrerupeau comunicarea dintre aceasta portiune a creierului si o alta regiune numita striatum, care controleaza miscarea.
Dar, David Weinshenker, profesor colaborator in genetica umana, la Emory University in Atlanta si autor al unui studiu publicat in Proceedings of the National Academy of Sciences USA, spune ca autopsii pe creiere afectate de Parkinson, aratau o pierdere semnificativa de celule producatoare de norepinefrina. “Moartea neuronilor ce produc norepinefrina este cunoscuta printre neurologi de decenii,” spune Weinshenker, dar totusi aceste celule nu au fost legate de simptomele Parkinson.
Soarecilor de laborator afectati de Parkinson, de varsta medie (in general de un an), le-a fost administrat un medicament numit MPTP (1-metil-4-fenil-1,2,3,6-tetrahidropiridina) care ucide selectiv celulele lor nervoase dopaminergice. Ca rezultat au fost observate schimbari biochimice asemanatoare cu cele observate in cazul oamenilor afectati de Parkinson, dar nu aratau nici una dintre problemele de miscare. “Credeam ca trebuie sa fie un sistem compensator undeva acolo care determina acest lucru,” adauga Weinshenker.
Echipa de cercetatori a plecat de la ipoteza ca distrugand atat celulele producatoare de norepinefrina cat si cele producatoare de dopamina ar produce un model mai apropiat de cel al maladiei la om, care sa imite simptomele specifice maladiei. Astfel ei au creat un model de animale modificate genetic, in care nu se putea produce enzima dopamina β-hidroxilaza, proteina ce transforma dopamina in norepinefrina. Deci, aceste animale puteau produce dopamina, dar nu puteau produce norepinefrina. Planul prevedea ca apoi neuronii producatori de dopamina sa fie distrusi cu MPTP, cand soarecii ajungeau la maturitate, simuland efectele maladiei Parkinson.
Dar inainte ca ei sa dezactiveze capacitatea celulelor de a produce dopamina, Weinshenker spune: “spre surprinderea noastra ceea ce am vazut era un deficit motor specific maladiei.” Echipa sa a realizat o serie de teste pe animale, in acest stadiu al studiului, pentru a le analiza functiile motorii.
“Erau animale incapabile sa treaca de aceste teste,” spune Weinshenker, adaugand ca unii soareci chiar au manifestat o parte din simptomele Parkinson intalnite la subiecti umani. “O pierdere de 80% din neuronii lor producatori de dopamina nu este indeajuns incat sa duca la deficiente motorii, dar pierderea de norepinefrina este.”
Weinshenker spune ca neuronii producatori de norepinefrina moduleaza eliberarea de dopamina de la nivelul neuronilor din substantia nigra. Fara norepinefrina, celulele dopaminergice pot produce neurotransmitatorul, dar nu il pot elibera – determinand astfel aparitia simptomelor specifice afectiunii Parkinson. Cand 80% din celulele dopaminergice sunt distruse la soareci, celulele stem ale creierului pot prelua si instrui celulele ramase din creier sa produca si sa elibereze mai mult din substanta chimica responsabila de controlul motilitatii.
James Surmeier de la Northwestern University's Feinberg School of Medicine in Chicago spune ca legatura dintre Parkinson si neuronii din locus coeruleus este o ipoteza ce trebuie luata in lucru. “Neuronii din locus coeruleus sunt asemanatori din punct de vedere electrofiziologic cu cei de la nivelul zonei substantia nigra, producatori de dopamina, in asa fel incat ei actioneaza asemanator unui pacemaker, setand “tonul” pentru celulele dopaminergice, care in schimb regleaza activitatea la nivelul neuronilor din striatum.
Weinshenker spune ca pentru a imbunatati modelul maladiei de la soareci, ar creste soareci normali din punct de vedere genetic, iar apoi ar distruge selectiv celulele producatoare de dopamina cu MPTP, precum si neuronii eliberatori de norepinefrina cu ajutorul unui medicament numit DSP4. Astfel am avea soareci care sunt atat neuropsihologic cat si comportamental asemanatori cu subiectii umani afectati de Parkinson.
El mai adauga ca in termeni terapeutici pentru pacientii cu Parkinson, “ar merita tratarea atat a sistemului producator de norepinefrina cat si celui producator de dopamina,” prin completarea medicamentului L-dopa, standardul curent in tratamentul Parkinson, cu un antidepresiv triciclic, care este cunoscut pentru imbunatatirea semnalizarii la nivelul neuronilor producatori de norepinefrina.
www.sciam.com
| < Anterior | Urmator > |
|---|
