MedicalStudent.ro

Incă din anul 2 de studenție, am devenit preocupată de acest subiect când am aflat la stagiul de genetică că exista diferențe în perceperea durerii în functie de sex. Cunoașterea acestui subiect o consider folositoare mai ales pentru viitor, când voi fi medic și va trebui să managerez cât mai bine durerea pacientilor mei.

Numeroase studii au arătat că femeile și bărbații diferă major în procesul nocicepției,în răspunsul la analgezie și in experimentarea durerii clinice. Femeile raportează durere zilnică mai multă decât bărbații (46% din femei vs. 37% din bărbați) și femeile lipsesc cu 50% mai mult decât bărbații de la serviciu în ultimul an datorită durerii.

1. Epidemiologie: Există tipuri de dureri mult mai frecvente la sexul feminin

2. Posibile explicații fiziopatologice:

3. Contribuții psiho-sociale în diferențele legate de sex în perceperea durerii
Sexul reprezintă aspectul biologic ce determină feminitatea și masculinitatea ,dar și comportamentul socio-cultural, identitatea de gen. Astfel, bărbații care se conformă stereotipului masculin sunt motivați să apară invulnerabili la durere.

Într-un studiu în care stimulul dureros este apa rece înghețată, realizat de Klonoff (2004) arată că bărbații răspund mai puțin la durere când experimentul e executat de o tânără atractivă de 28 de ani, îmbracată într-o manieră care îi scoate în evidență feminitatea, decât atunci când executorul e un bărbat.

Spre deosebire de animale, la om durerea are atât componente senzoriale căt și afective. Pe lângă durerea în sine, se mai adaugă suferința. Cortexul cingular este parte a sistemului afectiv de răspuns la durere. Durerea poate fi cu siguranță definită ca un factor stresant, iar a face față durerii înseamnă a face față unui stress. Bărbații sunt mai înclinați să fie activi, focusați direct pe problemă. În contrast, femeile obișnuiesc să axeze pe emoții, să caute suportul social și să se blameze pe ele însele. Femeile văd mai mult decât bărbații, boala ca o formă de pedeapsă.

Câteva studii care cercetează durerea cronică raportează diferențe legate de sex in măsurile de control: bărbații mai mult decât femeile sunt clasificați ca fiind în control: preocupați de strategii de rezolvare a problemei, au o atitudine puternică și mai puțin predispuși spre a vedea boala o catastrofă. Femeile în schimb, orientate spre relațiile interpersonale și emoționale, raportează drereu mai puternică și depresie.

Durerea și simptomele depresive sunt mai evidente la femeile ce raportează durere cronică.

Depresia este o consecință a durerii la femeie, iar la bărbat ea se asociază activității. Autorii sugerează că femeile cu multiple roluri (casnică, mamă, angajată) se pot confrunta cu imposibilitatea de a rezolva conflictele și a fi predispuse la depresie.

4. Efectele sensitive ale hormonilor gonadali: testosteronul și estradiolul
Se cunoaște că estrogenul scade pragul olfactiv, iar androgenul are efect invers. Femeile beneficiază de o sensibilitate crescută pentru majoritatea simțurilor: gust, miros, atingere.

Procacci (1970) a descoperit un prag scăzut al durerii la femei decât la bărbați și a demonstrat că pragul durerii scade odată cu avansarea în vârstă.

Estrogenul exercită efecte directe pe vasele de sânge, promovând vasodilarea prin stimularea sintezei de prostacicline și oxid nitric (NO). Această acțiune poate contribui la câteva sindroame dureroase cu o componentă vasculară recunoscută. De exemplu, migrenele, durerile de cap par a fi influiențate de sex și de perioada menstruală. Mai mult, vasoconstricția din fenomenul Raynaud este predominantă la femeile din premenopauză.

Estrogenul influențează sistemul serotonergic: modifică atât numărul cât și capacitatea de a crea receptori ai serotoninei. În mod interesant, Stratz descoperă că pacienții cu fibromialgie au nivelul serotoninei plasmatice mai scăzut comparativ cu restul populației.

Hormonii gonadali influențează deasemenea sistemul opioid endogen: endorfine, enkefaline și dynorfine. Ciclul menstrual este caracterizat de niveluri crescute de estrogen în sânge în timpul fazei foliculare,cu un peak lângă momentul ovulației. La femei, pragul durerii diferă în funcție de stagiul ciclului de estrogen. Un număr substanțial de studii arată că pragul durerii este maxim în faza foliculară și minim în faza luteală.

Dezechilibre afective, ca depresia postnatală, sindromul premenstrual și depresia postmenopauzală sunt asociate cu o scădere bruscă a nivelului de estrogen din sânge.

5. Durerea somatică
Rilley și colegii (1998) au realizat 22 de studii experimentale cu o varietate de stimuli și pe mai multe grupe de vârstă. Subiecții masculini au valori mai ridicate pentru pragul durerii și pentru tolerabilitatea durerii la toate tipurile de stimuli dureroși (mecanici, fizici, termici sau chimici).

Această predispoziție spre o sensibilitate mai mare la durere poate fi explicată prin caracteristici biologice ca: piele subțire, densitate mai mare a fibrelor nociceptive, distanță mai scurtă a căilor aferente asociate dimensiunilor tipice ale corpului mai mici.

La șoareci s-a observat un dismorfism la funcția glandei pituitare ce evidențiază un nivel mai crescut al corticosteronului la femele. Expunerea la electroșocuri la nivelul membrului inferior determină femelele să secrete cantități semnificativ mai mari de hormon adrenocorticotrop, un hormon de stress, decat masculii.

O altă explicație a diferenței în percepția durerii este nivelul tensiunii arteriale, mai scăzut la femei și mai crescută la bărbați.

6. Durerea viscerală
Rezultate clinice și experimentale afirmă existența unor diferențe in durerea provenită de la organele interne.
Femeile resimt durerea în moduri în care bărbații nu o pot face.

In primul rând, dacă considerăm viscerele specifice fiecărui sex, femeile manifestă mai mult decât bărbații în timpul vieții durere de tip acut, recurent sau cronic. Femeile prezintă durere recurentă ușoară până la severă a uterului în perioada fertilă. Tot în această perioadă experimentează durerea travaliului, a sarcinilor ectopice sau a infecțiilor organelor pelvine.

În al doilea rând, dacă considerăm viscerele comune ambelor sexe multe patologii dureroase au o prevalență diferită în timp ce altele prezintă aspecte clinice specifice. Unele boli pot fi specifice bărbaților (boala coronariană), altele femeilor (vezica biliară inflamată).

În al treilea rând, indiferent dacă boala este specifică unui sex, ea tinde să se exacerbeze în perioada menstruală.

În al patrulea rând, femeile prezintă fenomenul hiperalgezia viscero-viscerală între organe cu inervație parțial comună. Un exempul este interacțiunea între organele genitale și calea urinară, sursă frecventă de durere în cursul vieții femeii. Acest fenomen predispune sexul feminin la o experiență mai intricată și care se prelungețte mult în timp comparativ cu experiența bărbaților.

În concluzie, deși variațiile hormonale sunt departe de a fi complet elucidate, studiile sugerează nu doar boli ce asociază durerea mai frecvente și mai persistente, ci și tendința femeilor de a se plânge mai des. În final se poate afirma că durerea este mai frecventă și mai dificil de diagnosticat corect la femei decât la bărbați.

Bibliografie:

Frot M, Sex differences in pain perception and anxiety.A psychophysical study with topical capsaicin., Pain, 2004, Volume 108, Issue 3, pp. 230-236Berkley K.J., Sex differences in pain, Behavioral and Brain Scieces, 1995, 20 (3): 371-380

Goolkasian, P. Phase and sex effects in pain perception: a critical review. Psychology of Women Ouartely, 1985, 9:15-28.

Wiesenfeld-Hallin Z., Sex differences in pain perception, Gend Med. 2005; 2(3):137-45

 

< Anterior		Urmator >