MedicalStudent.ro

Monday
Nov 25th
Text size
  • Increase font size
  • Default font size
  • Decrease font size
Home Noutati in medicina Boli infectioase Privarea de somn a bacteriilor

Privarea de somn a bacteriilor

Evaluare articol: / 1
Cel mai slabCel mai bun 

Descoperirea actiunii antibioticelor asupra agentilor patogeni care produceau diferite infectii a reprezentat una dintre cele mai importante realizari din domeniul farmaceutic. Astazi cercetatorii incearca punerea la punct de noi generatii de antibiotice impotriva bacteriilor rezistente la diverse tratamente. Cercetatorii au descoperit de ce unele bacterii din anumite colonii pur si simplu sunt imune la folosirea antibioticelor.

Majoritatea antibioticelor omoara doar microbii care cresc si se multiplica, lasand neatinse o mica selectie de bacterii care sunt intr-un proces de “hibernare” (pasive) din colonia atacata. Un nou studiu arata ca o anumita doza de nutrienti poate trezi aceste bacterii pentru un timp care sa permita distrugerea lor cu antibiotice. Daca strategia va functiona la oameni, ar putea constitui o cale mai buna de a trata bolile cronice, cum ar fi tuberculoza si infectiile de la nivelul tractului urinar.

In timpul infectiilor, bacteriile isi pot incetini sau chiar opri cresterea lor. Astfel, ele intra in faza “stationara”, cand nivelul nutrientilor scade, lucru care se intampla deseori in gazda infectata. O serie de bacterii, in cele din urma isi opresc metabolismul si trec intr-o stare de “hibernare”. Biofiziologul Nathalie Balaban si colegii sai de la Hebrew University – Ierusalim, au dorit sa afle ce determina aceste bacterii sa se comporte astfel.

Pentru a studia un ciclu in laborator, echipa a adaugat nutrienti noi intr-o cultura de E. Coli. Majoritatea celulelor au inceput sa creasca si sa se divida, din nou, asa cum era de asteptat, devenind astfel mai vulnerabile la antibiotice. Dar o proportie mica au devenit active doar temporar: In prima ora si jumatate, de la adaugarea nutrientilor proaspeti, ele au reinceput sa produca proteine, ca si cum ar incepe sa se divida. Apoi ele si-au incetat orice activitate de acest gen, trecand intr-o stare de “hibernare”.

Odata ajunse in aceasta stare, bacteriile devin imune la antibiotice, iar ele nu pot fi tentate sa se “trezeasca” cu nutrienti. Dar in prima ora si jumatate ele au fost vulnerabile la actiunea antibioticelor. “Acest lucru sugereaza ca o metoda de a preveni rezistenta bacteriana la antibiotice este sa dam pacientului, o doza din nutrienti care sa limiteze cresterea agentilor patogeni – dependent de tipul bacteriei, acestea ar putea fi fier, zinc, sau alte componente, in timpul administrarii unui antibiotic,” spune Balaban.

Este surprinzator si neobisnuit aceasta observatie, spune microbiologul Kim Lewis de la Northeastern University in Boston, care studieaza desemenea rezistenta la antibiotice a bacteriilor. Totusi, nu este sigur cat de util acest studiu ar putea fi. Cercetari anterioareau aratat ca unele bacterii devin complet pasive – si netratabile – imediat ce intra in faza stationara. “Cu strategia propusa de Balaban, bacteriile care sunt deja in aceasta stare, ele nu ar putea fi trezite,” adauga Lewis.

Bibliografie:

1. www.sciencemag.org
2. Wikipedia – enciclopedia libera


Publicat de :
Cristian Munteanu
Puncte: 368
 

Comentarii (0)

Subscribe to this comment's feed

Scrie comentariu

smaller | bigger
security image
Scrie caracterele din imagine

busy
 

Din aceeasi categorie:

Bacterii mari care contin mii de copii ale genomului propriu

Desi pare un caz ciudat, cercetatorii au descoperit ca o bacterie unicelulara poate contine zeci de mii de copii ale propiului genom. Descoperirea aduce un nou record la capitolul de numar de copii ale unui genom, raportat la o celula, dar deasemenea mai aduce in lumina o alta intrebare: care ar fi avantajul detinerii unui asemenea numar imens de copii ale unui genom ?

Totalitatea genelor unei specii alcatuiesc genomul speciei respective. De exemplu genomul uman are o secventa de 3.2 miliarde de perechi de baze.

Numarul de copii ale propiului genom variaza in fiecare celula, odata cu specia. Majoritatea bacteriilor au doar o singura copie; majoritatea celulelor din corpul uman contin doua asemnea copii. Plantele sunt cunoscute privind promiscuitatea lor din acest punct de vedere, “culegand” noi copii ale genomului, apoi pierzindu-le din nou, intr-un ciclu care poate avea loc de nenumarate ori in evolutia istorica a unei plante. “Ai putea sa crezi ca aceasta este o amprenta a vietii, genomul fiind stabil din punct de vedre al marimii,” spune Sally Otto, biolog la University of British Columbia in Vancouver – Canada. “Deci este intr-adevar remarcabil ca organismele variaza asa de mult, din punctul de vedere al numarului de copii ale genomului propiu detinute,” adauga ea.

Pana acum, recordul din acest punct de vedere il detinea o bacterie – Buchnera aphidicola – care se gaseste in afide (subordin de insecte homeoptere cuprinzand paduchii de plante mici – sfecla de zahar – cu forme aripate sau nearipate Aphidinea), cu o medie de 120 de copii ale genomului. Dar Esther Angert de la Cornell University in Ithaca – New York, si echipa sa au descoperit ca Epulopiscium, bacterie care traieste in intestinul unor pesti din ordinul Perciformes (unicornfish), contine pana la 200.000 de copii ale propiului genom.

Epulopiscium poate avea pana la 600 de micrometri in lungime – mult mai mare decat majoritatea bacteriilor. Forma corpului bacteriei este asemanatoare unei tigari. Escherichia coli, bacterie cunoscuta ca traind in intestinul uman, are aproximativ 1 micrometru in lungime. “Ar putea incapea cu usurinta un milion de celule ale E. coli in Epulopiscium,” spune Angert.

Gigantismul este de obicei un dezavantaj pentru bacterii, deoarece ele nu detin sisteme sofisticate de hranire asemeni celulelor eucariote. In schimb, bacteriile isi preiau nutrientii prin difuziune simpla de-a lungul membranei celulare. Deoarece o bacterie mare ar avea un raport scazut al suprafetei fata de volum, rata de preluare a nutrientilor ar fi prea mica pentru a-i permite supravietuirea. Celulele bacteriilor mari pur si simplu ar muri.

Dar fiind mare, ai si avantaje, in defavoarea pradatorilor. Epulopiscium este prea mare pentru a fi atacata de alti agenti patogeni, cum ar fi bacteriofagul. Angert crede ca aceasta colectie extravaganta de copii ale genomului, intalnita la Epulopiscium ar putea fi o cale de a se bucura de avantajele dimensiunii mari, fara dezavantajele modului de hranire. Ea presupune ca aceste copii sunt aranjate intr-un sistem chiar sub membrana celulara bacteriana. Acest aranajament ar presupune ca celula ar putea ingloba nutrientii si alte molecule din mediul inconjurator, fara a mai astepta ca aceste molecule sa difuzeze prin membrana celulara.

“Daca ai astepta un semnal de la mediu inconjurator, bazandu-te doar pe difuziune, ar dura foarte mult,” spune Anger. “Ar fi foarte dezavantajos. Acest lucru deschide acea usa ce permite celulei sa cresca, si nu permite difuziunei sa ii limiteze volumul,” adauga ea. Avand asa multe copii ale genomului creste desemenea rata de producere a ARN-ului si proteinelor de la nivelul genelor, o ipoteza agreata de microbiologul Hank Siefert de la Northwestern University in Chicago – Illinois – care spune ca un asemenea sistem ar putea ajuta aceasta bacterie sa supravietuiasca in ciuda marimii destul de mari.

Dar, totusi Epulopiscium nu este cea mai mare bacterie cunoscuta pana acum. Thiomargarita namibiensis, numita astfel datorita formei rotunde a perlelor de sulf, poate creste pana la 800 micrometri. Pana acum nimeni nu a determinat numarul copiilor genomului propiu din aceasta bacterie, dar cercetatorii au observat ca bacteria contine o structura mare centrala numita vacuola, care este plina cu lichid. Aceasta vacuola ocupa aproximativ 98 % din volumul celular al T. namibiensis, impingand partile metabolice active ale celulei catre exteriorul membranei celulare.

La Epulopiscium pe de alta parte, continutul celular central este deasemenea activ, si necesita un supliment de nutrienti si proteine. Necesita o investitie serioasa de energie pentru a mentine activ acest sistem, dar mediul intern oferit de pestii din ordinul Perciformes ar putea favoriza acest stil de viata, spune Seifert.

Bibliografie:

1. www.nature.com
2. Wikipedia – enciclopedia libera
3. Notiuni despre gene si ADN – Editura Aquila

Banner
Banner

Anunturi Google

Personalitati

 

Prima femeie neurochirurg – istoria unei vieţi citite în mâini delicate si puternice

„Toată viaţa am fost numai pe fugă, nu ştiu să merg aşa...”- astfel debuta fieca...

 

Victor Babes

La 19 octombrie 1926, la Bucuresti, s-a stins unul dintre cei mai mari savanti romani, Vic...

 

Thoma Ionescu

Asadar, Thoma Ionescu(1860-1926) fost profesor – lector de anatomie al facultatii de med...

 

Mina Minovici

Intors in tara, a inaugurat in 1892, cu mari eforturi, un instituit medico-legal care ulte...

 

Dimitrie Bagdasar si dragostea pentru Neurochirurgie

‘Dr. Sofia Ionescu isi aminteste scena finala, a despartirii. Era la inceputul verii lui...
Diploma excelenta
We comply with the HONcode standard for trustworthy health
information:
verify here.

Concurs: Dincolo de cursuri

Concurs MedicalStudent.ro

Farm.ro