Ceea ce este si mai complicat este faptul ca virusurile nu infecteaza doar oamenii; ei pot infecta teoretic orice organism – de la o bacterie si pana la un cal.
Virusul este o particula submicroscopica, care este formata dintr-o teaca, sau învelis cu rol de protectie de natura proteica, numita capsida si un material genetic. Materialul genetic poate sa fie ADN, sau ARN.
Totusi, cercetatorii au reusit sa reuneasca o anumita istorie a virusurilor, bazata pe faptul ca genele majoritatii virusurilor – cum ar fi cele care determina herpes – se pare ca impartasesc anumite propietati cu genele celulei propii. Acest lucru ar putea sugera ca virusurile au inceput ca mari bucati de ADN celular, care au devenit apoi independente – sau ca virusurile au aparut timpuriu de-a lungul evolutiei, iar ADN-ul lor s-a oprit in jurul genomului celulelor. Faptul ca anumite virusuri care infecteaza oamenii, impart anumite propietati structurale cu virusurile care infecteaza bacteriile, ar putea insemna ca toate aceste virusuri au o origine comuna, ce dateaza de miliarde de ani.
Faptul ca virusuri ca mortalul Ebola sau Marburg, la fel ca si virusurile indepartate care determina aparitia pojarului sau a rabiei, sunt regasite doar intr-un numar limitat de specii sugereaza ca acele virusuri sunt relativ recente – pana la urma, aceste organisme poate au aparut recent in evolutia speciilor. Multe dintre aceste “noi” virusuri probabil isi au originea in insectele de acum cateva milioane de ani, si ca la un moment dat in evolutie si-au dezvoltat abilitatea de a infecta alte specii.
HIV, despre care se crede ca a aparut la oameni in anii ’30 este un altfel de virus, cunoscut ca un retrovirus. Aceste virusuri simple sunt inrudite cu elementele gasite in celulele normale si au posibilitatea de a se autoreplica si autoinsera prin intermediul genomului. Sunt unele virusuri care au un mod asemanator de a se autoreplica – un proces care inverseaza circuitul normal informational celular, de unde provine si termenul “retro” – iar masinaria lor centrala responsabila de replicare ar putea fi un “pod” de la formele initiale de pe aceasta planeta la ceea ce stim si definim noi ca viata in ziua de azi. De fapt, noi “caram” de-a lungul genelor noastre multe retrovirusuri “fosilizate” – ramase de la infectiile stramosilor nostrii – lucru care ar putea ajuta si la determinarea evolutiei noastre ca specie.
Apoi mai sunt virusurile a caror genom este atat de larg incat cercetatorii nu pot determina exact de la ce parte a celulei ar putea proveni. Sa luam, de exemplu, cel mai mare virus descoperit pana acum, minivirus: genomul sau este de 50 de ori mai mare decat HIV si este chiar mai mare decat unele bacterii. Unul din cele mai simple virusuri infecteaza organisme simple, cum ar fi unele protozoare sau simple alge marine. Acest lucru indica ca ar putea avea o origine comuna, posibil ca forme parazitare, care apoi s-au adaptat la “stilul de viata” al virusurilor (virus lifestyle). De fapt, virusurile ar putea fi responsabile pentru schimbari importante in evolutia speciilor, mai ales la nivelul organismelor mai complexe.
Pana la urma, in ciuda tuturor propietatilor comune si a abilitatii lor de a se autoreplica, originea majoritatii virusurilor ar putea ramane obscura.
www.sciam.com
| < Anterior | Urmator > |
|---|
