Schizofrenia este o boala mintala severa, cronica care afecteaza un numar impresionant de oameni) cam 1% din populatia globului poate dezvolta, in timpul vietii, aceasta boala.
Termenul ‘schizofrenie’ provine din limba greaca (schizein = a despica, a scinda, phren = minte, suflet) si ea nu se identifica cu termenul de ‘personalitati multiple’(acea tulburare psihica de tipul ‘ Dr. Jekyll-Mr. Hyde’ ). Explicatia e urmatoarea :’scindarea ‘ se produce mai degraba intre individ si lumea inconjuratoare si nu numai in interiorul lui.
Aceasta boala afecteaza atat femeile, cat si barbatii, desi s-a remarcat ca boala debuteaza mult mai rapid la barbati.
Istoric
Schizofrenia nu a aparut peste noapte. Ea exista din cele mai vechi timpuri.
Descrieri ale unui comportament schizofrenic apar inca din antichitate in scrierile lui Aretaeus din Cappadocia.
In perioada moderna sunt cunoscute simptomele bolii, dar ea capata denumiri diferite (Kahlbaum: catatonie; Hecker: hebefrenie; Westphal: paranoie acută).
Abia in 1887,psihiatrul german Emile Kraepelin reuneste toate simptomele bolii sub denumirea de ‘dementa precoce’, dorind sa sublinieze evolutia acestei boli,desi in sensul psihopatologic denumirea nu este corecta.
Eugen Bleuler în 1911 introduce denumirea de Schizofrenie , accentuând prin aceasta caracterul disociativ particular al tulburărilor psihopatologice. Kurt Schneider (1930) face diferenţa între simptomele de prim ordin şi cele secundare, permiţând astfel un diagnostic operaţional.
Desi a fost denumita ca si boala destul de tarziu, schizofrenia a ‘insotit’ umanitatea de-a lungul istoriei sale :exista documente(Cartea Inimii) scrise care ‘identifica ‘ schizofrenia in perioada ‘Egiptului faraonilor’; in acele timpuri inima si mintea erau sinonime, iar afectarile psihice erau considerate ca provenind din afectari ale inimii, uterului, vaselor de sange sau daca erau excluse aceste cauze,vina apartinea sigur demonilor.
In istoria Greciei sau a Imperiului Roman se pare ca populatia era constienta de existenta acesei boli ;din pacate, bolile mintale, retardul mintal si cei cu deformitati fizice erau tratati identic .Ba mai mult decat atat,datorita ideii ca boala e produsa de demoni,pacientii cu schizofrenie erau (in cel mai bun caz) exorcizati, supusi la diferite forme de muzica, iar in cazurile extreme li se ‘efectua‘ gauri in craniu prin care spiritele rele urmau sa iasa.
Si societatea musulmana acorda o conotatie religioasa acestei boli psihice , semnalata aici inca din Evul Mediu. Apar denumirile de Majnun(ce inseamna posedat sau nebun) si djinn(care provine de la termenul jiin care inseamna un spirit supranatural care se poate duce la boala).
De asemenea istoria contine exemple de schizofrenici :imparatul Iustinian II a suferit timp de 9 ani de aceasta boala psihica, iar cei din jurul lui pentru a-l impiedica sa nu se arunce pe geam au trebuit sa- l lege si sa l puna sa asculte muzica unei orgi ce avea efect linistitor.
Un alt exemplu e califul egiptean Al-Hakim, care a inspirat un personaj din Arabian Nights si care in nebunia lui a interzis orice forma de amuzament,inclusiv instrumentele muzicale.
Manifestari clinice :
Psihozele schizofrenice se manifestă cu o simptomatologie bogată, variabilă ca frecvenţă sau ca intensitate la diverşi pacienţi. În ultimul timp se pune accentul pe deosebirea între simptome pozitive (plus-simptome), cum sunt stările delirante sau halucinaţiile, şi simptome negative (minus-simptome), ca reducerea reacţiilor afective, apatie, asocialitate.
1) Stările delirante sunt foarte frecvente, nu apar totuşi în toate stadiile bolii, au un caracter bizar, de neînţeles, uneori magic sau mistic (idei de persecuţie, de gelozie, teama de a fi otrăvit)
2) Halucinaţiile (percepţii false) sunt mai ales auditive, bolnavii aud voci, dialoguri, primesc ordine imperative. Halucinaţiile pot apărea şi în sfera olfactivă (mirosuri urâte) sau corporală (senzaţii dureroase sau de modificare a unor organe). Halucinaţiile vizuale sunt mult mai rare.
3) Alterări ale personalităţii: senzaţia de influenţă a personalităţii sau gândirii prin forţe exterioare (de ex.: prin hipnoză, unde radio), depersonalizare, derealizare. Bolnavul trăieşte o viaţă dublă, în lumea reală şi în lumea reprezentărilor delirante.
4) Tulburări formale de gândire: argumentaţia este lipsită de logică (Paralogism), noţiunile abstracte sunt concretizate (Concretism), elemente heterogene se identifică unele cu altele (Contaminare a ideilor), se construieşte un vocabular propriu din cuvinte create de bolnav (Neologisme), gândirea pierde orice legătură, apar confuzii de idei, bolnavul "vorbeşte alături" sau se blochează complet.
5) Tulburări afective. bolnavul pierde contactul emoţional cu alte persoane, devine obtuz, reacţiile afective sunt neadecvate (bolnavul râde la auzirea unei veşti triste), uneori se constată o ambivalenţă afectivă (expresia concomitentă a unor emoţii contrare).
6) Tulburări psihomotorii. Tipică este starea de catatonie caracterizată prin negativism, imobilitate corporală, stereotipii gestuale sau verbale, automatisme, mutism. Toate aceste simptome ating un nivel dramatic în starea de stupor catatonic, în care bolnavul în stare conştientă este total nemişcat, nu vorbeşte, tonusul muscular este crescut cu o consistenţă ceroasă (flexibilitas cerea), anumite poziţii ale corpului induse pasiv sunt păstrate ca atare (Catalepsie). Din această stare se poate trece în raptus catatonic: bolnavul devine agitat, ţipă, îşi sfâşie îmbrăcămintea, se strâmbă, poate deveni agresiv.
7) Tulburări ale voinţei şi ale comportamentului social sunt foarte frecvente dar necaracteristice: lipsă de iniţiativă, de interese şi de energie (Abulie), bolnavul îşi neglijează îngrijirea corporală, decade din punct de vedere social.
Forme clinice
1)Forma paranoid-halucinatorie, dominată de stările delirante şi de halucinaţii.
2)Forma catatonică-bolnavul imobil dezvoltă febră înaltă cu tulburări vegetative grave, care pot provoca moartea.
3)Forma hebefrenică. pe primul plan sunt tulburările afective şi cele de gândire formală.
4)Forma reziduală apare în decursul evoluţiei, uneori sub efectul tratamentului. Caracteristică este modificarea personalităţii cu reducerea iniţiativei, sărăcie afectivă, declin social.
5) Schizophrenia simplex este o formă săracă în simptome pozitive cu tendinţă spre forma reziduală.
Cauzele care pot determina schizofrenia
-Genetice : exista o anumita combinatie de gene care face o persoana mult mai ‘susceptibila’ sa faca boala in comparatie cu altele
-Dopamina : e implicata in transmiterea mesajelor intre neuroni si unii sustin ca exista un exces de dopamina la cei cu schizofrenie.
-Stresul : evenimente stresante din viata personala pot determina la un moment dat aparitia bolii.
-Consumul de droguri :studiile au aratat ca anumiti oamenii care consuma droguri (in special cannabis) pot dezvolta simptome ale schizofreniei, iar daca esti schizofrenic si consumi cocaina, amfetamina sau cannabis, problemele ar putea deveni si mai urate.
Schizofrenie si celebritate :
Bineinteles, schizofrenia afecteaza si oamenii celebri. Iata cateva exemple :
-Tom Harrell-muzician
-John Nash – matematician si castigator al premiului Nobel
- Fiul lui Albert Einstein- Eduard Einstein
-Fiul lui James Watson (care a descoperit structura ADN)
-Mama lui Alan Alda (actorul din filmul Mash)
-Syd Barret(Pink Floyd)
Si acum , dupa preferinta evident, merita amintit ceva din viata a doua personaje din medii diferite , uniti de aceeasi boala:schizofrenia.
Syd Barret ,membru fondator a Pink Floyd dezvolta schizofrenie (cel mai probabil) pe fondul consumului de droguri ,a stresului, dar si cu predispozitie genetica .El este caracterizat de cei din jurul lui ca ‘avand ganduri ciudate’, cu o copilarie stresanta(tatal sau a murit atunci cand el era mic) , mare consumator de cannabis si LSD ,cu o gandire extrem de creativa (se pare ca cei cu astfel de gandire au o tendinta spre boli psihice)
Cel de-al doilea personaj este probabil, mai cunoscut, datorita lui Russell Crowe, care il interpreteaza in filmul ‘A beautiful mind’ .John Nash este denumit ‘Phantom of the fine hall’ de studentii de la Princeton,unde era profesor . E caracterizat astfel :’era o aparitie tacuta, un fel de fantoma cu pantofi sport mov,care scria mereu pe table insiruiri de cifre si simboluri.’ In 1950 face boala si duce o lupta continua cu ea, lupta care in loc sa se soldeze cu o tragedie, se incheie triumfal cu un Premiu Nobel in 1994 pentru ceea ce a fost denumit apoi, parca ironic, ’echilibrul Nash’. La un moment dat ,dupa ce acesta a reusit sa si tot invinga boala si sa se intoarca treptat la munca sa, a adaugat ca atunci cand era schizofrenic traia in alta lume ,’respira’ un alt aer decat cel al oamenilor obisnuiti si era capabil de foarte multa originalitate.
Iata, de ce, societatea ar trebui sa invete toleranta fata de bolnavii psihic, sa nu mai puna asa usor etichetele. In fond, sunt niste cazuri socante, care traiesc printre noi ‘camuflati’de tot felul de neuroleptice cu efecte secundare cumplite si care uneori te surprind cu ‘mintea lor frumoasa ‘ ce le permite sa invete in numai 2 ore (si sa stie perfect !) o carte intreaga de SNC.
Bibliografie:
1)www.schizophrenia.com/family/sz.overview.htm
2)en.wikipedia.org/wiki/Schizophrenia
3)www.mentalhealth.com/dis/p20-ps01.html
| < Anterior | Urmator > |
|---|
