Instrumente microscopice care tintesc doar celulele canceroase ar putea inlocui metodele clasice de lupta impotriva cancerului care afecteaza si celulele sanatoase
Cercetatorii de la Harvard – Departamentul de Stiinte Tehnologice in Sanatate (HST) folosesc nanotehnologia pentru a dezvolta modele care sa caute si sa distruga tumori fara sa afecteze tesutul sanatos din apropiere.
HST prezinta o abordare interdisciplinara catre biomedicina, prin formarea unei echipe din doctori, cercetatori si studenti de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts, Harvard Medical School de la Harvard University, spitale din Boston, precum si alte centre de cercetare. O echipa de cercetatori condusa de Sangeeta Bhatia, profesor colaborator la HST si Departamentul de inginerie electronica in informatica, spune in revista Advanced Materials ca ei au reusit sa dezvolte nanoparticule multifunctionale injectabile – particule de miliarde de ori mai mici decat un metru – care spera sa devina o noua arma in lupta impotriva cancerului (informativ – latimea unui fir de par este de aproximativ 80.000 nanometri, sau 0.003” ).
Nanoparticulele ar putea ajuta in tratamentul cancerului in diverse moduri. Ar putea fi introduse in circulatia sanguina pentru a localiza tumorile astfel incat doctorii ar putea sti cat de grava este situatia. Nanoparticulele ar putea deasemenea sa care diverse medicamente care sa elibereze substanta activa langa sau chiar in interiorul unei tumori pentru a o disturge.
Cercetatorii de la HST au realizat cercetari cu nanoparticule de oxid de fier imbracate in polimer, unite prin capetele ADN, pentru a reusi creearea unei imagini vizuale a tumorei prin intermediul rezonantei magnetice. Pentru a testa particulele, cercetatorii au implatat soarecilor cu o tumora dintr-un gel, nanoparticule si au plasat acei soareci in calea unor nanoparticule activate prin pulsuri magnetice. Ei au observat ca nanoparticulele au reusit erdicareatumorilor. Pentru a lovi numai celulele canceroase, aceste particule au aptimeri care recunosc moleculele de suprafata celulelor ce provoaca maladia, evitandu-le pe cele sanatoase.
Cercetatorii studieaza secvente de ADN pentru a masura punctul in care caldura activeaza nanoparticulele, dupa ce au ajuns la tumorile din organism. Unul dintre avantajele acestei metode, spune unul dintre membrii HST, ca punctul de topire este variabil – cercetatorii pot sa controleze cand anume legaturile dintre nanoparticule sa se rupa si sa creeze legaturi de diferite lungimi cu diferite sectiuni ale ADN-ului.
Expunand nanoparticulele la un camp electromagnetic de joasa frecventa, determina eliminarea de caldura, care in schimb determina disparitia capetelor nanoparticulelor si astfel eliberarea medicamentului. Undele din campul magnetic folosite de catre cercetatorii HST au aceeasi frecventa ca si undele radio (intre 350 si 400 kilohertzi). Aceste unde trec infensiv prin corp, si lovesc doar nanoparticulele. In comparatie, microundele care practic pot “gati” tesutul, sunt cam de un milion de ori mai puternice, cu frecvente masurate in domeniul gigahertzilor.
Von Maltzahn si alti sase cercetatori, inclusiv Bhatia, au renuntat la studiul lor initial de acum un an si acum planuiesc sa inlocuiasca sarcina initiala fluorescenta cu una cu propietati terapeutice mai pronuntate care sa poate fi injectata direct in tumora, pentru a o ataca din interior. Scopul lor este ca in final sa fie capabila sa elibereze nanoparticule intravenos in circulatia sanguina si sa activeze acele particule prin caldura sau magnetism, dupa nevoi.
O intrebare mai ramane: Ce se va intampla cu nanoparticulele dupa ce ele vor fi folosite ? Din moment ce particulele sunt biodegradabile, spune von Maltzahn, polimerii se vor indrepta spre ficat pentru a fii eliminati; fierul ar putea fi absorbit de sange. In ciuda potentialului destul de mare in tratamentul cancerului, cercetatorii nu pot spune cand un astfel de tratament ar putea fi disponibil pe piata.
Bibliografie: Scientific American
| < Anterior | Urmator > |
|---|
