MedicalStudent.ro

Friday
Nov 22nd
Text size
  • Increase font size
  • Default font size
  • Decrease font size
Home Noutati in medicina Boli infectioase Spermatozoizii sporesc patogenitatea virusului HIV

Spermatozoizii sporesc patogenitatea virusului HIV

Evaluare articol: / 0
Cel mai slabCel mai bun 
Peste 80% din virusii HIV se transmit prin contacte sexuale neprotejate. Cercetatorii au descoperit ca fragmente dintr-o proteina(o fosfataza) secretata de prostata, in urma unirii, formeaza retele de tip cluster care cresc patogenitatea virusului HIV.

S-a demonstrat ca virusul legat de spermatozoid ataca mai eficient celulele tinta din organism (leucocitul T si macrofagele) decat virusul izolat.De asemenea, s-a constatat ca in prezenta celulelor sexuale barbatesti,este nevoie de un numar mult mai mic de particule pentru a avea loc infectarea.

Mai mult de 80% din virusii HIV se transmit pe cale sexuala. Iar cercetatorii au descoperit in cele din urma motivul. Conform unui studiu aparut in revista Cell, o componenta a spermatozoidului uman poate facilita raspandirea virusului atacand celulele sistemului imunitar,in anumite cazuri crescand virulenta acestuia de pana la
100 000 de ori.

O echipa de cercetatori germani a studiat initial daca spermatozoizii contin factori care pot creste patogenitatea virusului HIV. “Nu ne asteptam sa descoperim o intensificare a virulentei si am fost si mai uimiti de forta acesteia”, afirma co-autorul Frank Kirchoff,virusolog la Clinica Universitatii Ulm din Germania.

HIV, virusul care produce SIDA, a afectat 60 de milioane de oameni din intreaga lume,omorand pana acum 25 milioane, de cand a fost descoperit, in 1981. Rata de transmitere pe cale sexuala este estimata la una din 200 pana la 2000.In Africa, 60% dintre noile victime sunt femei care au avut contacte neprotejate cu barbati HIV-pozitivi.

Kirchoff si echipa sa au studiat la cele peste 900 de proteine gasite in lichidul seminal potentialul de inhibitie si amplificare a transmiterii virusului HIV. Printre factorii favorizanti descoperiti se regasesc fragmente dintr-o proteina (o fosfataza) secretata de prostata. O analiza a structurii peptidei in spermatozid indica o retea asemanatoare fragmentelor create de fibrele amilice(clusteri ai fragmentelor de proteine implicati si in boli precum Alzheimer). Cercetatorii le-au denumit SEVI(semen-derived enhancer of virus infection). Cand nu se unesc pentru a deveni fibre,cercetatorii spun ca segmentele raman inactive si nu favorizeaza transmiterea infectiei.

Cercetarile au aratat ca virusul legat de spermatozoid este mai virulent decat virusul izolat in infectarea leucocitului T si a macrofagelor(tintele initiale ale virusului in organism). De asemenea, s-a verificat doza minima de virus capabila sa provoace infectia si s-a constatat ca in prezenta celulelor sexuale barbatesti este nevoie de mult mai putine particule de virus ca sa aiba loc infectarea.

In cercetare, s-a injectat atat virusul decapsidat cat si complexul SEVI-HIV. Virusul cu componenta din spermatozoid era de 5 ori mai eficient in transmiterea infectiei. In situatiile in care nivele scazute de virus sunt transmise in timpul actului, Kirchoff spune ca de mai mult de 100 000 de ori cresc sansele de raspandire, decat in cazul virusului singur.

Intr-un editorial care insotea articolul, Nadia Roan alaturi de un cercetator de la Universitatea din California, de la Institutul de Virusologie si imunologie Gladstone din San Francisco, afirmau: “Daca SEVI creste cu adevarat rata de raspandire a virusului de cateva ordine de marime, atunci neutralizarea activitatii acestui factor, in masura in care se poate imagina, ar diminua aceste frecvente la nivele care ar putea elimina, teoretic, transmiterea infectiei prin celulele sexuale”.

Insa alti cercetatori spun ca este nevoie sa intelegem pe deplin rolul fosfatazei in transmiterea virusului.”Nu cred ca puteti face o interpretare a acestui experiment alta decat aceea ca virusul devine mai periculos daca ajunge la celulele tinta ...ceea ce este destul de dificil prin suprafata mucoasei”, spune Robin Shattock, profesor la University of North Carolina, School of Medicine din Chapel Hill.

”Trebuie sa intelegem fiecare detaliu biologic al transmiterii infectiei cu virusul HIV. Urmatoarele experimente logice sunt pentru a demonstra la rhesus macaques modurile in care acesta joaca un rol in transmitere”.

bibliografie: Scientific American


Publicat de :
Mirela Popa
Puncte: 1392
 

Comentarii (0)

Subscribe to this comment's feed

Scrie comentariu

smaller | bigger
security image
Scrie caracterele din imagine

busy
 

Din aceeasi categorie:

Bacterii mari care contin mii de copii ale genomului propriu

Desi pare un caz ciudat, cercetatorii au descoperit ca o bacterie unicelulara poate contine zeci de mii de copii ale propiului genom. Descoperirea aduce un nou record la capitolul de numar de copii ale unui genom, raportat la o celula, dar deasemenea mai aduce in lumina o alta intrebare: care ar fi avantajul detinerii unui asemenea numar imens de copii ale unui genom ?

Totalitatea genelor unei specii alcatuiesc genomul speciei respective. De exemplu genomul uman are o secventa de 3.2 miliarde de perechi de baze.

Numarul de copii ale propiului genom variaza in fiecare celula, odata cu specia. Majoritatea bacteriilor au doar o singura copie; majoritatea celulelor din corpul uman contin doua asemnea copii. Plantele sunt cunoscute privind promiscuitatea lor din acest punct de vedere, “culegand” noi copii ale genomului, apoi pierzindu-le din nou, intr-un ciclu care poate avea loc de nenumarate ori in evolutia istorica a unei plante. “Ai putea sa crezi ca aceasta este o amprenta a vietii, genomul fiind stabil din punct de vedre al marimii,” spune Sally Otto, biolog la University of British Columbia in Vancouver – Canada. “Deci este intr-adevar remarcabil ca organismele variaza asa de mult, din punctul de vedere al numarului de copii ale genomului propiu detinute,” adauga ea.

Pana acum, recordul din acest punct de vedere il detinea o bacterie – Buchnera aphidicola – care se gaseste in afide (subordin de insecte homeoptere cuprinzand paduchii de plante mici – sfecla de zahar – cu forme aripate sau nearipate Aphidinea), cu o medie de 120 de copii ale genomului. Dar Esther Angert de la Cornell University in Ithaca – New York, si echipa sa au descoperit ca Epulopiscium, bacterie care traieste in intestinul unor pesti din ordinul Perciformes (unicornfish), contine pana la 200.000 de copii ale propiului genom.

Epulopiscium poate avea pana la 600 de micrometri in lungime – mult mai mare decat majoritatea bacteriilor. Forma corpului bacteriei este asemanatoare unei tigari. Escherichia coli, bacterie cunoscuta ca traind in intestinul uman, are aproximativ 1 micrometru in lungime. “Ar putea incapea cu usurinta un milion de celule ale E. coli in Epulopiscium,” spune Angert.

Gigantismul este de obicei un dezavantaj pentru bacterii, deoarece ele nu detin sisteme sofisticate de hranire asemeni celulelor eucariote. In schimb, bacteriile isi preiau nutrientii prin difuziune simpla de-a lungul membranei celulare. Deoarece o bacterie mare ar avea un raport scazut al suprafetei fata de volum, rata de preluare a nutrientilor ar fi prea mica pentru a-i permite supravietuirea. Celulele bacteriilor mari pur si simplu ar muri.

Dar fiind mare, ai si avantaje, in defavoarea pradatorilor. Epulopiscium este prea mare pentru a fi atacata de alti agenti patogeni, cum ar fi bacteriofagul. Angert crede ca aceasta colectie extravaganta de copii ale genomului, intalnita la Epulopiscium ar putea fi o cale de a se bucura de avantajele dimensiunii mari, fara dezavantajele modului de hranire. Ea presupune ca aceste copii sunt aranjate intr-un sistem chiar sub membrana celulara bacteriana. Acest aranajament ar presupune ca celula ar putea ingloba nutrientii si alte molecule din mediul inconjurator, fara a mai astepta ca aceste molecule sa difuzeze prin membrana celulara.

“Daca ai astepta un semnal de la mediu inconjurator, bazandu-te doar pe difuziune, ar dura foarte mult,” spune Anger. “Ar fi foarte dezavantajos. Acest lucru deschide acea usa ce permite celulei sa cresca, si nu permite difuziunei sa ii limiteze volumul,” adauga ea. Avand asa multe copii ale genomului creste desemenea rata de producere a ARN-ului si proteinelor de la nivelul genelor, o ipoteza agreata de microbiologul Hank Siefert de la Northwestern University in Chicago – Illinois – care spune ca un asemenea sistem ar putea ajuta aceasta bacterie sa supravietuiasca in ciuda marimii destul de mari.

Dar, totusi Epulopiscium nu este cea mai mare bacterie cunoscuta pana acum. Thiomargarita namibiensis, numita astfel datorita formei rotunde a perlelor de sulf, poate creste pana la 800 micrometri. Pana acum nimeni nu a determinat numarul copiilor genomului propiu din aceasta bacterie, dar cercetatorii au observat ca bacteria contine o structura mare centrala numita vacuola, care este plina cu lichid. Aceasta vacuola ocupa aproximativ 98 % din volumul celular al T. namibiensis, impingand partile metabolice active ale celulei catre exteriorul membranei celulare.

La Epulopiscium pe de alta parte, continutul celular central este deasemenea activ, si necesita un supliment de nutrienti si proteine. Necesita o investitie serioasa de energie pentru a mentine activ acest sistem, dar mediul intern oferit de pestii din ordinul Perciformes ar putea favoriza acest stil de viata, spune Seifert.

Bibliografie:

1. www.nature.com
2. Wikipedia – enciclopedia libera
3. Notiuni despre gene si ADN – Editura Aquila

Banner
Banner

Anunturi Google

Personalitati

 

Prima femeie neurochirurg – istoria unei vieţi citite în mâini delicate si puternice

„Toată viaţa am fost numai pe fugă, nu ştiu să merg aşa...”- astfel debuta fieca...

 

Victor Babes

La 19 octombrie 1926, la Bucuresti, s-a stins unul dintre cei mai mari savanti romani, Vic...

 

Thoma Ionescu

Asadar, Thoma Ionescu(1860-1926) fost profesor – lector de anatomie al facultatii de med...

 

Mina Minovici

Intors in tara, a inaugurat in 1892, cu mari eforturi, un instituit medico-legal care ulte...

 

Dimitrie Bagdasar si dragostea pentru Neurochirurgie

‘Dr. Sofia Ionescu isi aminteste scena finala, a despartirii. Era la inceputul verii lui...
Diploma excelenta
We comply with the HONcode standard for trustworthy health
information:
verify here.

Concurs: Dincolo de cursuri

Concurs MedicalStudent.ro

Farm.ro