Scleroza multipla reprezinta o afectiune caracterizata prin demielinizare axonala la nivelul SNC – cea mai frecventa de acest gen. La majoritatea pacientilor apar primele semne prin manifestarile neuro-oftalmologice ale sclerozei, printre care nevrita optica acuta sau oftalmoplegia internucleara.
Descrisa pentru prima data de Charcot, in 1868, scleroza multipla (SM) este inca o afectiune incomplet inteleasa, cu aspecte necunoscute in ceea ce priveste etiologia sau patogeneza sa. Prin studii asupra gemenilor monozigoti comparativ cu cei dizigoti s-a demonstrat ca exista cu certitudine o anumita predispozitie genetica pentru a avea scleroza multipla. Pe langa factorii genetici exista totusi si alti factori care pot influenta aparitia bolii: infectii, factori de mediu, etc, cercetatorii nereusind pana astazi sa izoleze cu certitudine un singur agent etiologic.
Indiferent de etiologia SM patogeneza afectiunii e considerata de natura autoimuna. Cercetarile au aratat ca limfocite TH1 autoreactive se activeaza si migreaza in SNC unde sunt expuse unor variati autoantigeni si se reactiveaza, ducand la o cascada inflamatorie. Acest proces va duce la demielinizare si la pierdere de oligodendrocite si axoni. Desi leziunile pot aparea in orice regiune a SNC – nerv optic, maduva spinarii sau in parenchimul cerebral, focarele principale sunt localizate in special in substanta alba periventriculara. Aceste focare, sau placi, pot fi decelate cu ajutorul RMN sau prin examinarea patologiei pacientului.
Semnele si simptomele neuro-oftalmologice ale SM sunt numeroase. Frecvent acestea sunt de natura subclinica, neobservabile la controalele de rutina insa odata aparute ele pot juca un rol foarte important in diagnosticarea sclerozei multiple si chiar in evolutia acesteia, prin administrarea tratamentului cat mai devreme.
Nevrita optica reprezinta inflamarea nervului optic, ducand la pierderea acuitatii vizuale datorita demielinizarii axonale.
Cea mai frecventa etiologie e reprezentata de scleroza multipla. Dintre pacientii adulti 50% vor prezenta cel putin un episod de nevrita optica acuta iar in cazul a 20% dintre pacienti nevrita reprezinta primul simptom clinic al SM.
Pe langa nevrita se intalnesc destul de frecvent si cazuri cu defecte de camp vizual binocular, inflamatii oculare ce se asociaza deseori cu diagnsticul de SM – uveita, periflebita retinala, etc. Uveita de exemplu apare de 10 ori mai des la pacientii cu SM decat in populatia generala si poate duce la complicatii serioase, de tipul vasculitelor, vitritelor sau chiar cataracta, glaucom sau atrofie oculara. In aceste cazuri se poate recurge la tratament medicamentos cu steroizi, agenti anti-inflamatori nesteroidieni, imunosupresante sau chiar la tratament chirurgical – vitrectomie, iridotomie sau extractie de cristalin.
La unii pacienti primul simptom poate fi reprezentat de o anomalie de motilitate oculara si nu de un episod inflamator, des intalnita fiind oftalmoplegia internucleara. Intr-un studiu publicat in Journal of Neurology s-a observat ca din 50 de pacienti cu SM 20 prezentau deficite de motilitate oculara – nistagmus, oftalmoplegie, paralizie a muschilor extrinseci ai ochiului, deci si afectarea nervilor cranieni III, IV si VI.
Importanta cunoasterii acestor prime semne ce pot aparea in scleroza multipla e evidenta. Identificarea prompta a manifestarilor neuro-oftalmologice ale SM pot duce la un diagnostic rapid, cu ajutorul unui simplu RMN si la un tratament mai eficient, ce poate duce la cresterea sperantei de viata a pacientului si cel mai important la cresterea calitatii vietii.
Bibliografie
1. Multiple Sclerosis and the Ophtalmologist
2. Diagnostic Criteria for Multiple Sclerosis
3. Multiple Sclerosis
4. Optic Neuritis
5. MRI – Multiple Sclerosis
6. MRI – Optic Neuritis
| < Anterior | Urmator > |
|---|
