Bilirubina rezulta in urma reducerii biliverdinei, de catre biliverdin reductaza. Fiind un produs toxic, aceasta este modificata de catre glucuronidaza, inainte de a fi excretata in bila. Ea este un antioxidant endogen care pare sa protejeze celulele de excesul de radicali activi ai oxigenului. Studii realizate recent au confirmat proprietatea de antioxidant citoprotector, dar au evidentiat faptul ca aceasta este si un element de protectie impotriva bolii arteriale periferice. Aceasta idee a fost insa vehiculata pentru prima data in 1950. Unii cercetatori sunt de parere functia amintita ar putea fi pusa de fapt, pe seama hem oxigenazei.
S-a evidentiat faptul ca epuizarea « rezervelor » de bilirubina, prin activitatea exercita de existenta ARN-ului, creste semnficativ concentratia de specii reactive ale oxigenului la nivel tisular, si conduce la apoptoza celulara. Glutationul, care este tot un antioxidant citoprotector, scade intr-o oarecare masura concentratia produsilor reactivi ai oxigenului, dar nu suficient. Efectul antioxidant al bilirubinei ar putea fi explicat prin crearea unui « ciclu » redox, in care bilirubina este oxidata la biliverdina, cea din urma fiind apoi redusa inapoi la bilirubina. Intre proprietatile bilirubinei, important de amintit ar fi si cele anti-proliferative.
Nivelurile crescute de colesterol LDL (low-density lipoprotein)= “cholesterol rau” si modificarile oxidative pe care acesta il sufera sunt implicate in procesul de aterogeneza. Bilirubina, deja amintita ca antioxidant, previne procesele de oxidare ale LDL, fiind astfel implicata in lupta impotriva aterosclerozei si impotriva bolilor coronariene. Unul dintre studiile realizate recente au demonstrat aceasta ipoteza, comparand grosimea mediei arterei brahiale si functiile endoteliale, la persoane cu nivele crescute versus scazute de bilirubina. In concluzia studiului s-a confirmat faptul ca la pacientii cu nivele scazute de bilirubina, disfunctiile endoteliale erau majore si media arteriala semnificativ subtiata.
Raportul studiului ce pune in evidenta importanta bilirubinei ca factor protector impotriva bolii arteriale periferice a fost publicat in numarul acestei luni al revistei “Arteriosclerosis, Thrombosis, and Vascular Biology”.
Coducatorul experimentelor, Dr. Todd S. Perlstein de la Universitatea Harvard, sustine faptul ca nivelul crescut al bilirubinei este un important element in lupta impotriva proceselor inflamatorii si stresului oxidativ ( alaturi de acidul ascorbic). Oamenii de stiinta au avut drept scop studierea efectelor bilirubinei la pacienti cu boala periferica arteriala. Testele au fost realizate intre 1999 si 2004.
Boala arteriala periferica este o problema circulatorie relativ comuna in care, din pricina arterelor ingustate, fluxul sangvin la nivelul membrelor, cel mai frecvent cele inferioare, este redus. Ingrijorator este faptul ca acesta reprezinta un semn de ateroscleroza generalizata. Unul dintre simptomele des intalnitele la persoanele cu aceasta suferinta este claudicatia intermitenta. Diagnosticul cat mai precoce al bolii arteriale periferice este esential in tratament.
Astfel s-a demonstrat ca pacientii cu boala arteriala periferica au nivele de bilirubina mai scazute (0,65mg/dl) spre deosebire de persoanele fara aceasta afectiune (0,71mg/dl). Mai mult decat atat, prevalenta acestei boli in randul celor cu nivel crescut de bilirubina este semnificativ mai redusa decat in randul persoanelor cu nivele deficitare.
Intr-un studiu demografic, s-a demonstrat faptul ca o crestere cu 0,1 mg/dl a bilirubinei totale, se asociaza cu o reducere de 6% a probabilitatii de aparitie a bolii arteriale periferice. Drept limita superioara a concentratiei pigmentului s-a luat valoare de 1,3 mg/dl (dupa unii specialisti 1,5), deoarece nu sunt deloc de neglijat efectele unor concentratii prea mari.
Efectul protector al bilirubinei a rezultat dupa excluderea din studiu a subiectilor cunoscuti cu afectiuni hepatice sau cu indicatori modificati ai functiilor hepatice, si a celor considerati consumatori cronici de alcool.
Invers proportionalitatea intre nivelul de bilirubina si prevalenta bolii arteriale periferice este mai evidenta in randul subiectilor de sex masculin, si in randul fumatorilor activi, spre deosebire de cei care nu fumeaza deloc.
Testele realizate pana in prezent au fost efectuate atat in vitro, cat si in vivo.
Cercetatorii au incheiat raportul subliniind faptul ca tot ceea ce au demonstrat nu este altceva decat o « urmare » fireasca a proprietatilor antiaterogenetice ale bilirubinei, si sustinand necesitatea efectuarii unor noi studii epidemiologice, pentru a stabili cu exactitate rolul bilirubinei in susceptibilitatea la boala arteriala periferica. Mai mult decat atat, urmatorul pas consta in asocierea pigmentului cu bolile cardiovasculare.
Dr. Perlstein a adaugat faptul ca indivizii cu sindrom Gilbert ( afectiune genetica ce se asociaza cu nivele crescute de bilirubina) au o probabilitate de doar 2% de a dezvolta boli coronariene, spre deosebire de o probabilitate de 12% in randul populatiei normale.
www.medscape.com
www.sciencedirect.com
www.pnas.org
www.clinchem.org
atvb.ahajournals.org
| < Anterior | Urmator > |
|---|
