In ultima decada, transplantul cardiac a inregistrat o evolutie pozitiva ca unica metoda de tratament pentru majoritatea pacientilor cu insuficienta cardiaca foarte severa. De asemenea, in ultimii 30 de ani, supravietuirea in randul celor ce au fost supusi unei asemenea interventii a crescut neasteptat de mult, secundar imbunatatirii metodelor imunosupresive asociate cu diverse moduri de prevenire si tratare a infectiilor.
Din nefericire, numarul celor care sunt donatori a atins o medie anuala ce nu pare a putea fi depasita, pe cand numarul celor ce ar avea nevoie de o inima noua este in continua crestere. Criteriile pacientilor care sunt inscrisi pe lista de asteptare pentru un cord nou sunt foarte stricte, transplantul neavand ca scop imbunatatirea vietii, ci supravietuirea in sine.Studii realizate recent aduc noi sperante in transplantul cardiac. Conform unui raport publicat in Journal of the American College of Cardiology alogrefele cardiace cu hipertrofie ventriculara stanga usoara pana la moderata pot fi folosite in transplant fara sa afecteze supravietuirea postoperatorie.
Unul dintre coautorii studiului realizat, Dr. Lawrence Czer, a declarat ca a fost o mare surpriza sa constate ca un cord usor hipertrofiat poate fi la fel de "util" intr-un transplant, precum un cord normal. Pana in prezent aceasta afectare miocardica era considerata incompatibila cu folosirea respectivului organ in transplant.
Cercetatorii au lansat o ipoteza drept explicatie. Conform acesteia, cauza de aparitie a hipertrofiei ventriculare stangi este diferita in functie de varsta donatorului. La adultii cu o varsta medie, sau chiar peste medie, hipertrofia ventriculara stanga apare in urmare a unor afectiuni coronariene sau a hipertensiunii. La persoanele tinere insa, aceasta poate fi fiziologica, in functie de activitatea fizica a indivizilor.
Din pacate un asemenea studiu, care sa confirme cu certitudine faptul ca acele corduri cu hipertrofie ventriculara stanga moderata pot fi folosite cu succes in transplantul cardiac, sunt deosebit de greu de realizat. Acestea trebuie sa se intinda pe foarte multi ani si implica nenumarate riscuri. Pana in prezent, cercetarile au fost realizate pe 62 de pacienti care au primit un cord cu HVS si 365 care au primit o inima fara HVS. Varsta medie a celor au primit cordul a fost de 30 de ani.
In ceea ce priveste donatorii, cei ce aveau hipertrofie ventriculara stanga erau mai in varsta si aveau o hemoragie intracraniana mai intensa decat cei cu un cord nehipertrofiat. Din prima categorie, 42% aveau hipertrofie usoara, 53% hipertrofie moderata si doar 5% hipertrofie severa. Cazurile din urma fiind folosite in cazuri devenite incompatibile cu viata.
Rata de supravietuire pe durata unui an pentru cei ce au primit o inima atinsa de hipertrofie ventriculara stanga a fost de 97%, iar pentru cei ce au primit un cord perfect sanatos de 91%. Dupa cinci ani de zile procentele au fost de 84%, respectiv 70%.
Supravegherea ecocardiografica a aratat o regresie semnificativa a HVS post transplant, ceea ce ar putea explica de ce rata de supravietuire este atat de mare.
Unul dintre cei ce au realizat studiul atrage atentia asupra rezultatelor acestora: hipertrofia ventriculara stanga nu ar trebui sa fie considerate contraindicatie pentru transplant, daca nu incepand din prezent, cel putin din viitor cand vor mai aparea dovezi care sa confirme cert studiul. De asemenea, el subliniaza faptul ca HVS regreseaza la majoritatea pacientlor care au primit un cord "afectat".
Sigur ca inca mai sunt de stabilit diverse reguli in ceea priveste transplantarea cordurilor cu HVS, si trebuie stabilit daca orice inima cu aceasta afectiune poate utilizata, si mai ales care este grupul de pacienti carora le-ar putea fi benefica. Cercetarile sunt inca in desfasurare
Pana la rezultate sigure viitoare transplantul cardiac, si nu numai, ramane o mare problema internationala. Pacientii trebuie responsabilizati si este necesar sa li se explice inca din timpul vietii importanta actului de a deveni donator. La noi in tara, legislatia este in plina controversa si se spera a fi modificata in beneficiul pacientilor, mai ales in al celor ce asteapta un nou organ, dar fara a se neglija niciun aspect legat de potentialii donatori.
www.transplantliving.org/community
www.medscape.com
patients.uptodate.com
| < Anterior | Urmator > |
|---|
