In urma cu 7 ani, intram la Facultatea de Medicina cu punctaj maxim, dupa multe luni de invatat, insa cu entuziasm si multe vise. Fara lipsa de modestie, am fost o studenta de top, iar nota de la examenul de rezidentiat mi-ar fi permis sa imi aleg orice specialitate as fi vrut. Am ales – o insa pe aceea la care am visat cam din anul 3 de facultate si nu regret. Insa, acum 7 luni am pasit intr-un sistem in care simt ca ma afund din ce in ce mai mult.
A fi medic in Romania nu seamana cu Dr. House si nici cu Grey’s anatomy. Stiam in ce ma bag de la inceput, dar probabil ca nu realizam in totalitate amplitudinea problemelor din sistem.
Sunt mandra de faptul ca in ultima saptamana medicii au luat atitudine si nu mai vor sa taca si sa indure tarele sistemului, ci isi doresc schimbari, dar atitudinea guvernantilor arata inca o data lipsa de respect fata de breasla noastra.
25% si “legalizarea spagii”. Cam atat au inteles domnii ministri din discutii. Probabil si pentru faptul ca nu avem niste reprezentati capabili. Despre alte probleme, cu care ne confruntam zi de zi si care ne impiedica sa ne exercitam profesia asa cum ar trebui nimeni nu s-a mai gandit oricum sa mai vorbeasca. E ca si cum ai arunca un os unui caine pentru a-l face sa taca…
Eu pot vorbi doar din punctul de vedere al unui medic rezident, proaspat iesit de pe bancile unei facultati grele si care dupa multa munca si zile si nopti consumate invatand, sunt acum remunerata cu un salariu egal sau poate mai mic decat al doamnelor infirmiere. Nu neg, si dumnealor muncesc foarte mult…Insa la cei 18 ani de scoala si zecile de carti invatate nu se gandeste nimeni?
Am inceput sa fac garzi inca din prima luna de munca. Pe documentele oficiale, eu nu exist ca linie de garda. Si totusi, sunt nopti in care nu apuc sa dorm nici macar 30 de minute. A doua zi, trebuie sa fiu fresh, sa o iau de la capat. Pacientii nu inteleg ca tu esti obosit, ca nu ai facut dus, ca poate n-ai mancat si nici n-ai apucat sa bei apa. Si sincer nici nu au obligatia sa inteleaga. Trebuie sa ii vezi, nu are cine. Ajungi acasa si tot ce sa faci este sa te speli si sa dormi. Urmatoarea zi, trebuie sa te trezesti iar la ora 6, sa ajungi devreme, sa scrii externari, sa vezi pacientii, sa scrii foi de observatie, sa faci munca de registrator si poate, printre picaturi, sa si inveti ceva.
Meseria in rezidentiat, in cel mai bun caz, se fura. Nimeni nu are timp de tine, totul e pe fuga, aparatura e insuficienta. Avem stagii de parcurs in curricula , pe care nimeni nu le respecta. Incerci sa prinzi ce poti, de la cine poti, din zbor.
Respectul pacientului fata de rezident tinde adesea spre minus infinit. Uneori, ti se adreseaza cu “domnisoara asistenta”, “duduie”, “draguta” sau chiar pe nume. Incearca sa iti bage bani in buzunar, pe motiv ca “sa iasa totul bine”, pe care incerci sa ii refuzi respectuos. Uneori, totul se transforma intr-o situatie de-a dreptul penibila.
Eu ma simt extrem de prost cand cineva incearca sa imi dea asa – numita “spaga”. Plicul nu tine sistemul asa cum am mai auzit, plicul ne injoseste si mai mult. Nu am ajuns aici ca sa astept o suma modica de la niste oameni in varsta sau de la niste bolnavi care poate nu isi permit sa – si cumpere retetele. Nu ma intereseaza spaga. Si ca mine, sunt multi. Putini doctori dintre cei pe care ii cunosc accepta plicul. Este extrem de nedemn.
Desi salariul e mic si deseori se aduna frustrari nenumarate, ceea ce ma multumeste si ma face sa nu uit de ce am ales acest drum sunt momentele in care rezolvam cazuri grele, cand redam pacientilor speranta, cand oamenii pleaca zambind. Cea mai frumoasa “spaga” pe care am primit-o a fost un buchet de flori cu un bilet pe care scria “Va multumesc, domnisoara doctor!”. Pentru asta am ales medicina. Pentru ca sentimentul pe care il ai atunci cand reusesti sa ajuti un om aflat intr-o situatie disperata nu se compara cu nimic.
De aceea, eu cer respect fata de medic. De la cel mai mic, pana la cel mai mare. Refuz legalizarea plicului. Vreau salarii corespunzatoare studiilor si muncii noastre zilnice. Vreau zile libere dupa garzi si refuz epuizarea fizica si psihica. Vreau conditii de munca imbunatatite, vreau medicamente la farmaciile spitalelor, vreau aparatura moderna care sa fie folosita si la care sa aiba acces si medicii rezidenti. Vreau respectarea stagiilor din curricula de rezidentiat. Vreau posturi disponibile pentru tinerii specialisti. Vreau un sistem de sanatate in care sa ma simt respectata ca medic si in care sa imi pot trata pacientii intr – un mod profesionist.
Vreau sa am motive sa raman in Romania! Daca nu, stimati guvernanti si bieti pacienti, ma veti pierde. Si ii veti pierde pe toti cei ca mine.
Iar ceea ce cer eu , vor toti medicii din tara: RESPECT! De aici, pleaca totul…
“Respectul este temelia, sau mai exact, soclul din care se înalţă statuia armoniei.” (Teodor Mazilu)
| Urmator > |
|---|
